Metoda ABC

Originea metodei pe activitati se afla in SUA si lucrarea de baza se considera a fi “ The Hidden Factory” elaborata de Jeffrey G. Miller si Thomas E. Vollman. Cei doi autori au supus unui studiu critic sectoarele si locurile de costuri comune (indirecte), ajungand la concluzia ca pasul hotarator pentru controlul costurilor indirecte consta in elaborarea unui model care sa detalieze si sa structureze cauzele acestor costuri.

Gestiunea pe activitati se bazeaza pe:

- analiza activitatilor si proceselor ce participa la livrarea produselor catre clienti;

- punerea in evidenta a modului de formare a costurilor;

- analiza valorii adaugate produselor de catre activitati.

Modelul costului pe actvitati este un sistem de contabilitate analitica, construit in jurul conceptului de actvitate, fiind o alta formula de constructie a unui cost complet.

Metoda ABC stabileste costul produsului pe baza activitatilor ce se desfasoara pentru fabricarea sa, oferind avantajul unui cost mai real, pe baza caruia se pot lua decizii strategice.

Etapele calculatiei costurilor in metoda ABC sunt:

1. identificarea activitatilor si a costurilor aferente;

2. stabilirea inductorilor de cost pentru fiecare activitate;

3. constituirea centrelor de regrupare;

4. calculul costului complet ;

5. calculul costului de productie, produselor, lucrarilor, serviciilor;

6. calculul costului complet.

Etapa 1. Identificarea activitatilor si a costurilor aferente

Activitatea reprezinta un eveniment sau tranzactie purtatoare de costuri si care se comporta ca un factor tipic in formarea costurilor dintr-o intreprindere.

Activitatea mai poate fi definite ca o misiune specifica sau un ansamblu de sarcini de aceeasi natura effectuate pentru a adduce un plus de valoare la fabricarea produsului.

Exemple de activitati:

- intretinere echipamente;

- comenzi de cumparare;

- controlul calitatii;

- transport;

- receptia materialelor;

- inventarierea.

Numarul de activitati dintr-o intreprindere depinde de complexitatea operatiilor. Cu cat operatiile sunt mai complexe cu atat creste numarul de activitati purtatoare de costuri.

Cea mai mare precizie a calculatiei se presupune a fi realizata prin stabilirea a patru niveluri generale de activitati, unde dintre aceste niveluri fiind la randul lor divizate in centre de cheltuieli specifice.

Activitati la nivel de unitate care sunt realizate de fiecare data cand o unitate este produsa. Sunt acelea care apar ca un rezultat al volumului total de productie care trece printr-o intreprindere.

Activitati la nivel de lot care sunt realizate de fiecare data cand un lot de bunuri sunt produse sau manevrate. Includ sarcini precum plasarea comenzilor de achizitie, echipamente, transportul la clienti si receptiile pentru materiale. Costurile generate de activitatile la nivel de lot precum achizitionarea sunt in functie de numarul de comenzi inaintate si in functie de marimea acestor comenzi.

Activitati la nivel de produs care sunt cerute de realizarea fiecarui tip diferit de produs. Aceste activitati sunt realizate pentru a sustine productia fiecarui tip diferit de produs, prin urmare, activitatile la nivel de produs vor fi legate doar de anumite produse si nu de altele.

Activitati la nivel de intreprindere care doar se refera la procesul general de fabricatie al unei intreprinderi. Costurile la nivel de intreprindere se refera la conducerea intreprinderii, asigurari, taxe de proprietate si facilitate pentru angajati.

Etapa 2. Stabilirea inductorilor de cost pentru fiecare activitate

Inductorii de cost denumiti si “stimulatori de costuri” reprezinta marimile de referinta pentru repartizarea costurilor indirecte. Inductorii de cost reprezinta cauza variatiei consumurilor de resurse si serveste ca instrument de masura a volumului prestatiilor furnizate.

Inductorii de cost trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

- sa fie usor de identificat si utilizat;

- sa fie cauza variatiei consumurilor de resurse;

- sa nu influenteze comportamentel personalului;

- sa fie usor accesibili.

Inductorii de cost pot fi grupati in:

a) inductori traditionali

- ore manopera;

- ore functionare utilaj;

- cost materii prime consummate;

- numar de produse.

b) inductori noi:

- numar comenzi de materiale;

- numar planuri elaborate;

- numar controale;

- numar comenzi de fabricatie;

- numar puncte de sudura etc.