Politică de investiții

1. Conceptul de investiţie. Dimensiuni ale conceptului de investiţii

Investitiile- reprezinta toate sursele financiare alocate la crearea capitalului fix nou, in scopul reinovarii, largirii obiectelor in functiune, proiectarea obiectelor.

Investitiile se identifică cu plasamentele persoanelor fizice şi /sau juridice în diferite domenii şi sub diferite forme.

- Aceste plasamente se prezintă ca:

- achiziţie de echipamente de producţie, deci, ca sporire a capitalului tehnic;

- perfecţionare şi modernizare a capitaltilui fix;

- creştere a stocului de active curente;

- construcţii de locuinţe;

- achiziţii de locuinţe;

- cumpărări de hârtii de valoare;

- finanţare a cercetării ştiinţifice şi a proiectării;

- reîmpăduriri, plantaţii;

- demontare, transport şi remontare a echipamentelor de producţie.

- In literatura de specialitate, s-au conturat trei dimensiuni

ale conceptului de investiţii:

Dimensiunea contabilă -ansamblul de bunuri mobile şi imobile, corporale şi necorporale, achiziţionate sau create în întreprindere, destinate a rămâne constante sub aceeaşi formă.

Dimensiunea economică -toate consumurile de resurse care se fac în prezent în speranţa obţinerii în viitor.

Dimensiunea financiară consideră investiţii toate cheltuielile de resurse care generează venituri şi /sau economii pe o lungă perioadă de timp în viitor şi în consecinţă, amortizarea lor se face pe mai mulţi ani.

Din punct de vedere financiar, investiţia poate fi definită şi ca „plasarea unei sume de bani prezentă şi certă în speranta obţinerii unor venituri superioare în viitor, dar probabile”.

- Se desprind, astfel, patru elemente definitorii ale

investiţiei:

1. Efortul investiţional, consideră investiţia o structură individualizată de resurse de volum şi natură diferite, care sunt antrenate în realizarea unui proiect.

2. Factorul timp care depinde de :

- durata fiscală este durata de serviciu a mijloacelor fixe indicată prin legea privind uzura mijloacelor fixe, în funcţie de norma de uzură.

- durata tehnică — determinată de caracteristicile tehnice funcţionale ale mijloacelor fixe;

- durata comercială — determinată de durata de viaţă a produselor fabricate cu această investiţie;

- durata juridică —durata protecţiei juridice asupra dreptului de concesiune a unei exploatări, asupra unei licenţe, mărci de fabrică.

3. Eficienţa, investitorul acceptă schimbarea unor disponibilităţi prezente de resurse pentru o serie de efecte viitoare, care, în sumă totală, să fie superioare cheltuielilor iniţiale.

4. Riscul — decurge din însăşi eşalonarea pe perioade viitoare a efectelor aşteptate, aceste efecte viitoare sunt însă speranţe şi nu certitudini.

Clasificarea:

I. Din punct de vedere al locului în care se fac, investiţiile se împart în:

1. Investiţii interne, reprezintă alocarea capitalului pentru achiziţionarea de active materiale şi nemateriale ( echipamente, construcţii, licenţă, stocuri suplimentare, cercetare-dezvoltare etc.), având drept scop dezvoltarea şi perfecţionarea aparatului productiv şi de distribuţie a bunurilor, instruirea şi perfecţionarea personalului.

2. Investitii externe, reprezintă plasarea capitalului în acţiuni şi obligaţiuni cu scopul obţinerii de venituri sub formă de dividende, dobânzi.

II. Din punct de vedere al formei , investiţiile pot fi:

1. Materiale (utilaje, construcţii, unităţi de transport etc.);

2. Financiare, se fac cu scopul diversificării portofoliului de investiţii (procurări de acţiuni, obligaţiuni).

III. Din punct de vedere al naturii activităţii sectoarelor în care se efectuează, investiţiile pot fi:

1. Productive (cu efecte asupra capacităţii de producţie şi de comercializare);

2. Neproductive, cu destinaţie social culturală ca: locuinţe, cantine etc.

IV. Din punct de vedere al scopurilor urmărite de întreprindere distingem următoarele tipuri de investiţii:

1) investiţii tehnice: achiziţii de maşini, utilaje, mijloace de transport;

2) investiţii umane: perfecţionarea, specializarea personalului;

3) investiţii sociale: construcţia, în întreprinderi, a unei cantine, a unei baze de odihnă etc.;

4) investiţii comerciale: pentru publicitate şi reclamă.

V. În funcţie de riscul pe care-l implică pentru perspectiva întreprinderii, investiţiile se impart în:

1. Investiţii de înlocuire a echipamentului complet uzat, cu un risc foarte scăzut, deoarece nu presupune cheltuieli suplimentare de modificare a tehnologiilor, de formare a personalului, de cercetări de noi pieţe etc;

2. Invesiiţii de modernizare a echipamentului existent în funcţiune şi care implică un risc redus, ca urmare a unor corecţii neînsemnate în tehnologia de fabricaţie;

3. Investiţii de dezvoltare. Presupun extinderea unor secţii ori a întreprinderii în ansamblu. Riscul creşte în legătură cu creşterea nevoii de forţă de muncă, cu lărgirea pieţei de aprovizionare, de desfacere etc;

4. Investiţii strategice privind crearea unor filiale în străinătate, fuzionarea cu o altă întreprindere. Riscul creşte ca urmare a extinderii activităţii în zone geografice noi.