Politici investiționale

TEMA 1. Investiţii – concept, politici

1.1. Notiuni conceptuale

1.2. Politica investitională de stat

1.3. Obiectivele si metodele politicii investitionale

1.1. Noţiuni conceptuale

Investiţie – alocare, plasare, dotare

-- o cheltuială făcută pentru obţinerea de bunuri materiale cu o valoare mare şi de durată de folosinţă îndelungată.

În condiţiile economiei centralizate investiţia se considera numai ceea ce se alocă pentru crearea şi dezvoltarea bazei materiale de producere şi a celei pentru sectorul social-cultural.

În economia de piaţă investitia este partea din venit destinată pentru formarea capitalului.

Investiţia reprezintă: „angajarea resurselor făcută cu speranţa realizării unor beneficii în decursul unei lungi perioade de timp în viitor” sau „acţiune prin care se cheltuiesc bani sau alte resurse în speranţa că în viitor se vor încasa sume mai mari de bani sau se vor obţine alte beneficii”.

Procesul de investire este un dialog permanent între investitor şi societate, ca rezultat fiecare din aceşti factori are o influenţă duală

Investitia reprezintă:

Plasare de fonduri băneşti într-o acţiune, într-un proiect sau operaţie pentru a crea un spor de avuţie, atît la nivelul individului, cît şi al firmelor şi al societăţii, urmărindu-se nu numai sporirea bunurilor şi capacităţii de producţie ci şi obţinerea unui profit;

Un flux al valorilor care au ca punct iniţial, de pornire, fondurile financiare, o parte a veniturilor şi economiilor realizate;

O cheltuială efectuată în prezent, certă, în scopul obţinerii unor efecte viitoare, adesea incerte; din acest punct de vedere investiţiile constituie o resursă avansată care comportă un risc.

Conform ONU investiţiile se clasifică în brute şi nete.

Investiţiile brute includ cheltuielile pentru realizarea de noi mijloace fixe, cheltuielile cu reparaţiile capitale, cele pentru creşterea mijloacelor circulante şi soldul mişcării capitalului străin.

Investiţiile nete cuprind cheltuielile pentru creşterea capitalului fix şi a celui circulant.

Referindu-ne la conceptele metodologice ale investiţiilor, în primul rînd vom deosebi:

Investiţiile de capital sau reale (real investments): cumpărarea de bunuri cu scopul producerii altor bunuri ce se vor vinde ulterior;

Investiţiile de portofoliu sau fianciare (finacial investments): achiziţoinarea de valori, precum hîrtii de valoare, opere de artă, sau crearea unor depozite bancare etc.