Extras din seminar

Politica financiara - ansamblu de metode si instrumente cu character financiar antrenate in procurarea, alocarea si gestionarea resurselor banesti, in vederea realizarii obiectivului supreme al intreprinderii – maximizarea valorii de piata

Directiile de manifestare a politicii financiare a intreprinderii sunt:

1. Selectarea proiectelor de investitii ca support al alocarii resurselor financiare pentru finantarea proiectului ales;

2. Idendificarea modalitatilor de finantare, respective a surselor de capital utilizabile

3. fundamentarea structurii financiare a intreprinderii, cu asigurarea unui raport optim intre capitalul propriu si capitalul imprumutat;

4. alegerea variantei de distribuire a dividendelor, respective a profitului net;

5. modificarea capitalului propriu

6. Indatorarea (sau dezdatorarea) intreprinderii, pornind de la nevoia de lichiditati si evolutia ratei dobinzii pe piata financiara

Politica financiara se structureaza pe trei componente:

1. Politica de investitii

2. Politica de finantare

3. Politica de dividend

Politica de investire cuprinde ansamblul de decizii privind plasarea capitalului in anumite operatiuni economico financiare cu scopul obtinerii unui profit in viitor.

Politica de finantare cuprinde deciziile referitoare la formarea capitalului financiar al intreprinderii, la acoperirea nevoilor de finantare a proiectelor sale, fie prin fondurile proprii (surse interne), fie din surse externe.

I. Sursele interne de finantare provin:

- de la proprietari (capital statutar)

- din propria activitate pe care o desfasoara intreprinderea, reprezentind partea din profit care ramine dupa achitarea impozitului pe venit si dupa remunerarea actionarilor – profitul net.

Necesitatile de finantare pot fi asigurate prin largirea capitalului propriu.

Majorarea de capital se poate realiza prin:

1) emiterea de noi actiuni;

2) aportul in numerar de la actionarii vechi;

3) aportul in natura;

4) incorporarea rezervelor;

5) convertirea datoriilor intreprinderii;

6) fuziune, absorbtie.

II. Surse externe de finantare pot fi grupate in trei categorii, din punct de vedere al termenului de acordare:

Imprumuturi pe termen lung, care include:

- imprumutul obligatar;

- imprumuturi de la organisme publice specializate;

- imprumuturi de la banci;

- imprumuturi de la stat.

Imprumuturi pe termen mediu, la care se refera:

- creditul pe termen scurt prelungit, care se acorda pentru acoperirea financiara a activelor curente;

- creditul leasing, care presupune operatiunea prin care o institutie financiara specializata cumpara la cererea unei intreprinderi, bunuri pentru a le inchiria acesteia, in schimbul unor redevente periodice.

Imprumuturi pe termen scurt, care pot fi:

- creditul commercial;

- creditul bancar.