Extras din seminar

Despre orasul Targoviste...

Targoviste este resedinta si cel mai mare oras al judetului Dambovita. Are o populatie de aproximativ 89.000 de locuitori. Resedinta domneasca si capitala intre anii 1396 si 1714, orasul a detinut mai bine de trei secole statutul de cel mai important centru economic, politico-militar si cultural-artistic al Tarii Romanesti. Orasul se afla pe malul drept al raului Ialomita, pe un platou cu o inaltime de 260 m, la limita intre regiunea deluroasa subcarpatica si cea de campie.

Vechea cetate de scaun Targoviste este strabatuta de paralela 44º56ˊ si este situata in Campia Subcolinara a Targovistei, parte a Campiei Piemontane, inalte, a Ialomitei ( 200-300 m altitudine ).

Aceasta straveche asezare urbana are o altitudine maxima de 295 m deasupra nivelului marii, cea minima fiind de 263 m, iar altitudinea medie absoluta fiind de 280 m.

Orasul Targoviste a aparut la o rascruce de drumuri dintre care doua, mai importante, taie transversal judetul Dambovita ( stravechiul drum al Brasovului, care o lega de prima capitala, Campulung ) si drumul Dealurilor ( care o lega de Ploiesti si de tot Estul tarii ), iar alte doua drumuri de o importanta colaterala – “Drumul Gaiestilor” si cel “al Ialomitei” care, venind dinspre Bucuresti, inainteaza spre munte pana la Pietrosita, Moroieni si Sinaia.

Caracteristici fizico-geografice

Relieful

Campia Inalta a Targovistei cuprinde interfluviul Dambovita – Ialomita pana la contactul cu “campia de divagare”, joasa , fiind o prelungire a campiilor subcolinare. Campia este desprinsa din uniformitatea Campiei Romane, Targovistea fiind asezata in sectorul subcolinar al acesteia – parte a Campiei Piemontane Inalte a Ialomitei - , si in vecinatatea Dealurilor Subcarpatice – la nord, Pintenul Magurii – la est si Piemontul Candesti – la vest.

Hidrologia

Municipiul Targoviste si teritoriile localitatilor suburbane Doicesti, Sotanga, Aninoasa, Razvad si Ulmi sunt strabatute de raul Ialomita de la Nord-Vest pana la Sud-Est pe o distanta de 18km, raul delimitand vatra orasului spre Est. Inca de la intrarea sa in oras, raul curge pe sub terasa inalta si rapoasa a malului drept, supusa eroziunii laterale, dar dupa 500m, albia minora se abate spre Est. Prima terasa a fost amenajata din vechime pentru irigat si pentru culturile de legume, largindu-se treptat, spre Sud, pana la 600-700m. Terasa de pe malul stang se inclina usor pana la piciorul dealului, avand o largime de cca. 2km.

Valea autohtona a Ialomitei si cateva paraie cu vai autohtone au panta de scurgere sub 3% fata de nivelul general al campiei, adancimea variind intre 1-10m, debitele fiind influentate de caracteristicile climatice.

In zona orasului, lunca Ialomitei are o dezvoltare asimetrica, cu acumulari intense, grinduri si ostroave, tendinte de meandrare si de aluvionare periferica.

Depozitele teraselor, in majoritate, provin din remanierea pietrisurilor de Candesti. Zona terasei inferioare a Ialomitei ( cuprinde toata suprafata construita a Targovistei si zona inconjuratoare folosita pentru agricultura ) este dezvoltata atat pe malul drept, cat si pe malul stang, dezvoltarea maxima avand-o pe malul drept, peste 3km latime, inclinare redusa ( 1-2% ), versantul bine conturat spre lunca raului si inaltat cu aproximativ 15m fata de albia majora.

Terasa de interfluviu de sub Dealul Teis apare bine conturata si se continuua pana la Sud de Targoviste – Priseaca – Dragomiresti, cu o inaltime de 25-30m, favorabila evolutiei asezarii.

Debitul mediu al raului este de 9-13m³/s; fluctuatiile sezoniere au loc in lunile aprilie – mai, de la 12 la 15m³/s ( debit maxim ), la 3 – 4m³/s ( debit minim ).

Regularizarea albiei si devierea apelor pe Iazul Morilor si pe canalul deversor Ialomita – Ilfov, au impus amenajarea a doua baraje de retentie, unul in aval de Podul Teis si altul in aval de Podul Valea Voievozilor, protejand cele doua poduri si atenuand eroziunea in adancime a albiei. Pe la piciorul terasei inalte de pe malul drept al Ialomitei, pe o lungime de 4km, ccurge Iazul Morilor – lucrare hidrotehnica mentionata iin documente inca din vremea lui Mircea cel Batran, ca una din principalele artere economice ale Targovistei de altadata. Acestei stravechi lucrari hidrotehnice o s-a adaugat alta, intre anii 1971 – 1975, pe limita de Sud a orasului, pe o lungime de 6km, asigurand alimentarea acumularilor pentru irigatii in perioadele secetoase.

Paraul Milioara apare canalizat pe Santul Cetatii din secolul al XVII-lea si apoi deviat spre raul Ilfov, Paraul Targovistioara a fost abatut pe fundatura Ulitei Brasovului, la Nord de Curtea Domneasca dupa ce a curs pana in sec XVI-lea pe partea de Vest. Aceste doua paraie aproape ca nu se mai cunosc, pentru ca singura lor sursa de alimentare o constituie apele meteorice.

In NV Targovistei este situat lacul Priseaca, pe drumul judetean Targoviste – Voinesti – Campulung.