Revoluția de la 1848 - 1849 în Bucovina

1. Contextul Internațional. Sfânta Alianță, Austria și Principatele române

Pierderea influenței și posibilităților de intervenție ale Austriei în centrul și vestul continentului, criza regimului politic, determinată de conflictul între forțele liberale și forțele conservatoare, dezvoltarea unor mișcări naționale în rândul popoarelor supuse, precum și escaladarea naționalismului în rândul elitelor intelectuale ale acestora, maturizarea conștiinței naționale printre grupurile etno-lingvistice și naționalităților din imperiu - au determinat unele schimbări de strategie ale politicii habsburgice (păstrarea unor direcții anterioare de conduită concomitent cu modificarea unor strategii în abordarea relațiilor internaționale):

Apărarea statu-quo- ului impus prin Congresul de la Viena (1814-1815);

Păstrarea integrității Imperiului Otoman, prin efortul de a împiedica Rusia să anexeze Principatele române - principiul echilibrului european.

Ameliorarea relațiilor între Imperiul austriac și principate - sprijin acordat unor domni fanarioți, dezvoltarea relațiilor economice și comerciale, protejarea unor boieri implicați în revoluția de la 1821, protestul austriecilor față de ocuparea de către ruși a Pricipatelor române, la 1828.

Metternich încearcă și reușește să obțină din partea Principatelor române un regim vamal favorabil, relații comerciale prefernețiale, monopolul navigației pe Dunăre.

Reduceri sau scutiri de taxe vamale reciproce pentru negustorii austrieci, moldoveni sau munteni.

Pentru ași consolida relațiile diplomatice și economice cu Principatele române, Austria și-a deschis consulate la Iași și București, agenții în porturilefluviale Galați, Brăila, Tulcea, dar și starostii comerciale în toate orașele românești unde existau negustori austrieci.

Habsburgii obțin concesii pentru construirea de drumuri, poduri, manufacturi sau pentru organizarea unor servicii poștale; amintim înființarea, în 1819, rețelei poștale moldo-austriece între Botoșani-Dorohoi-Herța- Cernăuți-Lemberg-Viena.

2. Revoluția de la 1848 - 1849 în Austria habsburgică - repere generale

În vara anului 1848 (iunie), s-a desfășurat la Praga, sub președenția istoricului ceh Palacky, Congresul panslavist, unde se afirma identitatea națională cehă și caracterul slav al acestei națiuni. Adunarea a afirmat pricipii naționaliste, panslaviste, antigermane și antihabsburgice. În timpul lucrărilor s-au declanșat lupte de stradă între cehi și austro-germani, cu victime de ambele părți.

După asedierea orașului Praga de către trupele imperiale ale generalului Windischgraetz, mișcarea revoluționară cehă este înfrântă, în Boemia instaurându-se un regim de dictatură militară. Se producea prima victorie a reacțiunii!!!

În Viena, revoluția se declanșează la 13 martie 1848. Se întrunea Dieta din Austria Inferioară. Revoluționri vienezi de toate naționalitățile și aparținând mai multor categorii sociale (muncitori, studenți, intelectuali, burghezi, nobili liberali) pătrund pe străzile capitalei imperiale, luând cu asalt palatul Hofburg. Cancelarul Klemens von Metternich fuge înspăimântat, iar reședința sa sa este distrusă și incendiată.

Se formează unități revoluționare paramilitare (garda națională și legiunea academică), care atacă și ocupă arsenalul orașului Viena.

În mai 1848, revoluționarii ridică baricade, constituie un comitet central, încearcă să intre în legătură cu liderii mișcărilor revoluționare din Praga și Pesta, cerând convocarea unei adunări naționale constituante, aleasă pe baza votului universal.

Trupele armatei imperiale, deși răsfirate în mai multe provincii și aflate în dificultate datorită luptelor cu polonezii din Galiția sau cu italienii din Piemont, rămân totuși fidele Casei de Austria.

În iulie, se reunea la Viena noul parlament, cu deputați din toate provinciile, aleși pe baza votului universal. El a devenit adunare constituantă, votând abolirea regimului absolutist, supunând dezbaterilor o nouă lege fundamentală și propunând reforme sociale, naționale și religioase.

Revoluția se radicalizează, având loc în permanență confruntări violente între proletariatul vienez și soldați. Munctorii preiau în octombrie controlul asupra capitalei, iar guvernul liberal și parlamentul se refugiază în Moravia, la Kreimsier. Trupele imperiale, conduse de guvernatorul Boemiei - generalul Windischgraetz și de guvernatorul Croației - Jellathitch asediază și bombardează Viena cu artileria, înfrângându-i pe revoluționari la 31 octombrie 1848. Se producea a doua victorie a reacțiunii!!!

Această victorie are consecințe importante atât asupra celorlalte mișcări revoluționare, cât și în privința revenirii la putere a forțelor conservatoare.

2. Războiul cu Ungaria (decembrie1848-august 1849)

La 14 aprilie 1849, Dieta Ungariei proclamă detronarea dinastiei de Habsburg în Ungaria și independența acesteia. Pentru a putea înăbuși separatismul maghiar, austriecii au cerut ajutorul și intervenția trupelor ruse. Începând cu primăvara anului 1849, aproximativ 400-500000 de soldați ai armatei țariste au invadat Galiția, Bucovina, îndreptându-se către Transilvania și Ungaria.

Trupele revoluționare maghiare au fost supuse unui atac concertat din partea a trei forțe armate:

Trupele ruse

Trupele imperiale austriece

Trupele revoluționarilor croați

Ungurii au fost nevoiți să capituleze, la 15 august 1849.

Conflictul austro-prusian (aprilie1849+decembrie1850)

În paralel cu înfrângerea mișcărilor revoluționare din Imperiul austriac, se producea un fenomen similar și în celelate state germane.

Regele Prusiei, Fiedrich-Wilhelm IV a refuzat, în martie 1849, coroana oferită de către reprezentanții Adunării Naționale de la Frankfurt, încercând să realiyeye o unitate germană, de sus în jos, fără contribuția revoluționarilor. Realizează o alianță a Prusiei, Saxoniei și Hanovrei, la care se alătură încă 29 de stătulețe, îndreptată împotriva Austriei.

În afara acestei uniuni au rămas unele regate germane puternice, ca Bavaria și Württenberg, care nu acceptă dominația prusacă și preferă refacerea Confederației germane, dominată de Habsburgi.

Datorită victoriilor militare din Italia și Ungaria, Austria își impune rolul conducător în cadrul federației germane (prin tratatul austro-prusian din noiembrie 1850).