Educația Intelectuală

1. Importanta si sarcinile educatiei intelectuale

Societatea are nevoie de muncitori priceputi, de medici, ingineri, profesori, economisti, de cercetatori în domeniul stiintei si tehnicii etc. Pentru a se pregati în mod corespunzator, acestia trebuie sa-si însuseasca un anumit volum de cunostinte, priceperi si deprinderi. Uneori acestea pot fi transmise tineretului direct de catre adulti. Ele pot fi însa însusite si din carti, în care este depozitata experienta de viata si de munca a generatiilor precedente. Cu ajutorul cartilor generatiile anterioare transmit celor urmatoare cunostinte pe care le-au acumulat cu privire la natura si societate, cu privire la tehnica de munca, precum si ideile lor morale si estetice. Prin însusirea cunostintelor si a deprinderilor tehnice si practice de catre tineret se urmareste nu numai pregatirea acestuia pentru a participa cu succes la productie, ci si pentru a putea perfectiona uneltele de munca a aduce inovatii si rationalizari în procesul productiei, a-si aduce contributia la organizarea stiintifica a pro¬ductiei si a muncii, a desfasura deci o activitate creatoare. În întreaga lume are loc astazi o dezvoltare uluitoare a stiintei si tehnicii.

Cunostintele despre natura si societate însusite de tineri îi ajuta sa rezolve bine problemele puse de produse si de viata sociala în general, daca au un caracter stiintific si daca formeaza un sistem bine închegat. Deci, o prima sarcina a educatiei intelectuale este înarmarea tineretului cu un sistem de cunostinte stiintifice, cu priceperi si deprinderi inte¬lectuale.

Însusirea volumului de cunostinte, a priceperilor si deprinderilor nu este însa suficient pentru a asigura pregatirea omului contemporan. Complexitatea vietii sociale moderne solicita un om cu capacitati intelec¬tuale bine dezvoltate. Dinamica vietii în societate prezinta mereu aspecte noi, variate. Pentru a face fata la asemenea solicitari si pentru a gasi solutiile cele mai potrivite, omul societatii noastre trebuie sa posede nu numai o bogatie de cunostinte, ci si capacitatea de a gândi corect si creator. Este nevoie — dupa expresia lui Montaigne — nu atât de un cap plin, cât de unul bine format. De aceea dezvoltarea proceselor intelectuale, a intereselor de cunoastere si cultivarea motivelor superioare ale învatarii constituie o alta sarcina importanta a educatiei intelectuale. Scoala trebuie sa dea elevilor si cunostinte, dar sa le cultive si gândirea, capacitatile creatoare. Atât sarcina informativa cât si cea formativa sunt la fel de necesare.

O alta sarcina a educatiei intelectuale este formarea bazelor conceptiei filozofice despre lume si corecta orientare ideologico-politica a ele¬vilor. Elevii din clasele I—IV isi însusesc, asa cum am vazut, doar cunos¬tinte elementare despre diferite aspecte ale realitatii. La fiecare obiect de învatamânt li se predau cunostinte despre un anumit grup de obiecte si fenomene, formându-se în constiinta lor un sistem de cunostinte despre realitate. Pe baza acestor cunostinte ei înteleg si isi explica producerea unor fenomene din natura si din societate. Omul nu simte însa numai nevoia explicarii fenomenelor particulare, ci si a explicarii realitatii în ansamblu: care sunt legile cele mai generale care explica producerea si dezvoltarea fenomenelor în univers ? de ce natura este universul ? poate omul sa cunoasca lumea înconjuratoare ? ce raport exista între materie si constiinta ? care sunt factorii determinanti ai evolutiei societatii omenesti ? etc. Sistemul de adevaruri prin care se da o explicatie unitara si consecventa realitatii în ansamblu formeaza conceptia filozofica despre lume. La o explicatie totalizatoare nu se poate ajunge decât dupa ce omul si-a însusit un sistem de cunostinte din domeniul stiintelor particulare. Orice om are însa o conceptie despre lume sau o filozofie mai mult sau mai putin coerenta, în functie de pregatirea sa.

Se întelege ca în clasele I—IV nu se poate vorbi de formarea propriu-zisa a acestei conceptii deoarece elevii din aceste clase nu se pot ridica la asemenea generalizari si abstractii, nu pot intelege terminologia filozofica respectiva. Dar în cadrul diferitelor obiecte de învatamânt ei isi pot însusi anumite elemente ale acestei conceptii.

Acestea sunt sarcinile principale ale educatiei intelectuale. Înarmarea elevilor cu un sistem de cunostinte, dezvoltarea proceselor intelectuale, formarea conceptiei filozofice despre lume constitute o premisa si pentru realizarea educatiei morale, estetice si fizice a elevilor. Educatia intelectuala constituie un suport pentru realizarea celorlalte laturi.

Sa urmarim mai îndeaproape în ce consta sarcinile educatiei intelec¬tuale si cum se îndeplinesc ele în procesul de învatamânt.

2. Înarmarea elevilor cu un sistem de cunostinte stiintifice, cu priceperi si deprinderi

Viata sociala contemporana cere pregatirea unor profesionisti cu înalta calificare, un un larg orizont cultural. În economia mondiala exista astazi tendinte de a se folosi pe scara tot mai larga tehnica înaintata, deci va fi din ce în ce mai necesar sa se dea tineretului o pregatire mai com¬pleta, mai profunda.

Însusirea unui bogat volum de cunostinte, priceperi si deprinderi este impusa si de mobilitatea profesionala, caracteristica muncii din marea in¬dustrie moderna. Muncitorul, tehnicianul care a lucrat un anumit timp la o masina va trebui sa învete într-un timp foarte scurt sa lucreze la o alta masina, perfectionata, care urmeaza sa o înlocuiasca pe cea veche. Într-un timp cât mai scurt el trebuie sa stie munci la noua masina si sa dea productie de calitate. Pentru ca tineretul sa poata face fata unor ase¬menea cerinte ale vietii si productiei moderne este necesar sa-si însuseasca înca din scoala un însemnat bagaj de cunostinte, priceperi si de¬prinderi si sa-si continue pregatirea si dupa absolvirea scolii.

Viata si productia moderna cer, deci, un om cu pregatire multilaterala. Aceasta pregatire o asigura scoala de cultura generala. Ea transmite elevilor un sistem de cunostinte din domenii variate le formeaza priceperi si deprinderi de munca inlelectuala. La largirea orizontului intelectual al omului isi aduc contributia toate obiectele care se studiaza în scoala generala. În clasele I—IV se dau însa numai elementele de baza ale acestei culturi, formându-se în acelasi timp priceperi si deprinderi de munca intelectuala: cititul, scrisul, desenul, calculul oral si scris etc..