Extras din seminar
Istoric
În ciuda analizei de formare (5-6 ani sau mai mult), în ciuda confruntării cu motivele dorinței de a deveni psihanalist și cu atitudinile și pozițiile structurale ale personalității proprii, influența personalității analistului este foarte mare în procesualitatea analitică;
Pentru a minimiza influentele analistului asupra procesului curativ, Freud a recomandat analistului “poziția oglinzii” și “atitudinea chirurgului”: terapeutul trebuie să îi permită pacientului o privire în propriile sale defecte și conflicte, dându-i posibilitatea să facă o comparație între sine și terapeut.
Minimizarea interferenței personalității analistului cu procesul de autocunoaștere a condus la conceperea contratransferului ca sursă de eroare și la evitatea reflecției despre structura de personalitate a psihanalistului.
Klauber (1967): „Probabil că importanța redusă atribuită personalității analistului poate fi pusă în parte pe seama temerii că de aici s-ar putea construi ceva compromițător pentru valoarea psihanalizei ca metodă obiectivă".
Influența personalității analistului, rezultată din particularitățile și preferințele ce țin de structura personalității sale, dar și de limitările sale nevrotice, devine cu atât mai importantă cu
cât Eul pacientului este mai slab.
Factorii eficienți în psihoterapie
Non-psihanaliști
Variabile nespecifice, independente de
formare și tehnică:
personalitatea terapeutului;
maturitatea sa;
capacitatea empatică;
competența
general umană.
Psihanaliștii
Acordă prioritate tehnicii psihanalitice;
Implicarea personalității psihanalistului nu se referă la factori cum sunt căldura și autenticitatea (de la sine înțelese), ci la efectele părților inconștiente din structura personalității și la motive structurale care trebuie conștientizate de fiecare dată în calitate de atitudini habituale, alături de reacțiile contratransferențiale care diferă de la un pacient la altul.
Conținut arhivă zip
- Personalitatea analistului.pptx