Psihologia educației

Definirea psihologiei

Psihologia este ştiinţa care studiază psihicul (procesele, însuşirile şi mecanismele psihice), utilizând un ansamblu de metode obiective, în vederea desprinderii legităţilor lui de funcţionare, cu scopul cunoaşterii, optimizării şi ameliorării existenţei umane;

Psihicul reprezintă o funcţie a creierului, o formă a vieţii de relaţie, o reflectare subiectivă a realităţii obiective, fiind determinat, condiţionat socio-istoric şi socio-cultural;

Sistemul psihic uman (SPU) reprezintă ansamblul fenomenelor, proceselor şi stărilor psihice aflate în relaţii de interacţiune şi intercondiţionare reciprocă şi subordonate unui scop adaptativ specific al omului la situaţiile lumii externe.

Psihologia educaţiei

Studiază:

a) legile activităţii psihice şi psihosociale ale şcolarilor şi dezvoltarea psihică a acestora de-a lungul vârstelor şcolare;

b) bazele psihologice ale procesului de instruire şi de educare al şcolarilor, adică ale însuşirii cunoştinţelor, formării deprinderilor, priceperilor, abilităţilor, aptitudinilor şi personalităţii acestora;

c) fundamentarea psihologică a metodelor de acţiune şi de intervenţie asupra dezvoltării psihice a şcolarilor (metode de predare – învăţare, metode educative);

d) relaţiile dintre actele comportamentale ale profesorilor şi elevilor şi multitudinea variabilelor educaţionale care intervin în procesul instructiv – educativ din şcoală (relaţia profesor – elev, profesor - grup şcolar, studiul grupului şcolar, integrarea socio - profesională a tinerilor, etc.)

Problematica psihologiei educaţiei

Dacă accentul cade pe conţinutul obiectului de învăţământ, pe demersurile cognitive care urmează a fi întreprinse de elev în vederea asimilării acestuia, atunci problematica specificului cognitiv al diferitelor obiecte de învăţământ trece pe primul plan. Cercetările psihologice au demonstrat faptul că gândirea, memoria, imaginaţia, ca şi alte procese cognitive, îmbracă forme diferite de manifestare în funcţie de obiectul de învăţământ. Astfel dacă învăţarea disciplinelor matematice se bazează preponderent pe gândire, fără a le exclude pe celelalte, la istorie, geografie, biologie se pare că memoria ar deţine o pondere mai mare. De aceea, specificul cognitiv al diferitelor obiecte de învăţământ face ca la fiecare dintre acestea să apară alte dificultăţi tipice întâmpinate de elevi în procesul de însuşire al cunoştinţelor.

Dacă accentul cade pe elev, atunci 4 probleme devin esenţiale pentru conţinutul psihologiei educaţiei:

cunoaşterea particularităţilor de vârstă şi individuale ale elevilor;

organizarea activităţii de învăţare a elevilor prin luarea în considerare a condiţiilor şi factorilor psihologici care o facilitează sau o perturbă;

formarea şi dezvoltarea personalităţii elevilor;

îndrumarea corectă a elevilor în alegerea tipului de şcoală sau a profesiunii (orientarea şcolară şi profesională).

Dacă accentul cade pe grupul de elevi, atunci psihologia educaţiei vizează:

studierea clasei de elevi ca grup social educaţional;

sintalitatea grupului şcolar;

cunoaşterea grupului şcolar prin metode şi tehnici specifice.