Extras din seminar

DESPRE MISIONARISMUL LAIC ÎN BISERICA ORTODOXĂ

Petru (2,9): "Iar voi sunteti semintie aleasa, preotie imparateasca, neam sfant, popor agonisit de Dumnezeu, ca sa vestiti in lume bunatatile Celui ce v-a chemat din intuneric, la lumina Sa cea minunata".

Misionarismul este o acţiune de vestire a Sfintei Evanghelie de către acei oameni, care dispun de calităţile necesare de a învăţa şi pe alţii Cuvîntul lui Dumnezeu, aceştia în primul rînd sînt preoţii , iar apoi şi toţi credincioşii ,,care sunt mădulare ale Trupului lui Hristos” dar anume care sînt abili de a transmite Vestea Evanghelică pură, neschimbată conform Sfintei Biserici, de care trebuie să fie mandataţi.

Misionarism laic, înseamnă o acţiune bisericească, se săvarseste atunci cand cineva din creştinii mireni predică cuvantul lui Dumnezeu, fără ca el sa fie hirotonit sau hirotesit.

Acest misionarism universal laic in Biserica lui Hristos, a existat de la a început. El este vechi ca însasi Biserica

Cuvantul “misionar” vine de la “misiune”. El deriva din latinescul missio-onis, verbul mitto-ere, missi, missum = a trimite, a insarcina pe cineva, a da o putere cuiva într-o delegaşie, functie sau serviciu iar din greacă avem "laic" - "laos", care se traduce "popor", si este folosit pentru a desemna masele de credinciosi. Ca concept si sub aspect autoritativ, misiunea deriva din însasi porunca Mantuitorului: “Precum M-a trimis pe Mine Tatal, si Eu va trimit pe voi” (Ioan, 20, 21; Matei, 10, 16; Luca, 10, 3). Asadar, nici un misionar mirean nu are dreptul sa predice in public daca nu este trimis de ierarhia bisericeasca. Acest lucru l-a aratat si marele apostol Pavel: Cum vor propovadui, de nu vor fi trimisi? (Rom. 10, 15).

Misiune , misiuni (lat), este o însărcinare, împuternicire dată cuiva, sarcină de a face un anumit lucru

Trebuie deci sa întelegem ca “singura ierarhia bisericeasca are puterea si dreptul plenar de a trimite misionari, fie ei clericii sau laici”

În Biserica Ortodoxa pozitia si functia misionarismului mirean în viata si dezvoltarea Bisericii se fundamenteaza si se lamureste deplin in baza celor doua teze doctrinale: 1.preoţia generala şi

2.Biserica - Trupul tainic al Domnului.

Preotia generala a crestinilor laici se intemeiaza pe Sfanta Taina a mirungerii (I Petru, 2, 5; I Cor., 12, 13; 12, 27; Gal., 3, 28). Caci spune sfantul apostol Petru catre “cei imprastiati printre straini”, numindu-i “preotie Sfanta”: “Iar voi sunteti semintie aleasa, preotie imparateasca, neam sfant, popor agonisit de Dumnezeu, ca sa vestiti in lume bunatatile Celui ce v-a chemat din intuneric la lumina Sa cea minunata”. Toti crestinii au deci misiunea de a propovadui chemarea lui Hristos, toti formeaza “poporul lui Dumnezeu” (I Petru, 2, 5-10). Dar organizarea acestei misiuni este de datoria ierarhiei bisericesti. Prin ierarhie se recunosc si se reglementeaza drepturile mirenilor la misionarism, caci ierarhia detine intreaga putere in Biserica conducătoare şi învăţătorească.