Opera Sfântului Iustin Martirul și Filosoful

INTRODUCERE

Într-o epocă plină de provocări filosofice si culturale, Sfântul Iustin Martirul se distinge ca una dintre personalitățile remarcabile ale creștinismului timpuriu. Opera sa, încărcată de profunzime teologică și dialog filosofic, rămâne o sursă inepuizabilă de reflecție și învățătură pentru contemporanii săi și pentru generațiile care au urmat. Astfel, mi-am propus să pătrundem în lumea gândirii lui Iustin Martirul, gândire în care credința și rațiunea se îmbină sub semnul luminii Logosului divin. Ce anume îl face pe Iustin Martirul atât de relevant astăzi? Cum a reușit Iustin Martirul sa îmbine filosofia elenistică cu principiile fundamentale ale creștinismului? Cum a reusit sa transforme operele sale într-un instrument puternic de apărare a credinței creștine într-un context atât de ostil?

Prin această lucrare, voi caută să răspund la aceste întrebări si propun să explorăm, în timp, relevanța și actualitatea gândirii Sfântului Iustin Martirul pentru contemporaneitate. Astfel, vom deschide o fereastră către lumea sa, întrebăndu-ne cum putem înțelege si aprecia astăzi contribuția acestui sfânt martir la fundamentarea și consolidarea credinței creștine, aducând în prim-plan conceptele sale teologice, metodele de argumentare si impactul durabil al gândirii sale în istoria creștinismului.

I. VIAȚA SFÂNTULUI IUSTIN MARTIRUL ȘI FILOZOFUL

Scurt istoric

Apologia - ( gr.απoλoγια) se traduce prin ,,lucrare de apărarare”, ,,laudă aprinsă”, ,,ridicare în slavă a cuiva sau a ceva”, ,,apărare servilă și interesată a cuiva sau a ceva”.

În spațiul creștin, termenul ,,apologie” este adesea asociat cu scrierile teologice sau literare care au fost create pentru a apăra și justifica credința creștina împotriva criticilor, obiecțiilor sau atacurilor externe. Apologiile creștine au jucat un rol semnificativ mai ales în perioada secolului al-II-lea, perioadă de tranziție a creștinilor din catacombe către o prezență mai deschisă în societate, ajutând la formarea identității creștine în primele secole ale erei creștine. Pentru realizarea acestui fapt a fost nevoie de unii creștinii din comunitate, pentru a vorbii în numele tuturor. Astfel au apărut apologeții creștinii, care aveau ca principal scop de a răspunde la criticile și obiecțiile aduse creștinismului. Acesti apologeți au încercat să ofere o justificare rațională a credinței lor, să respingă criticile și să prezinte creștinismul ca o religie respectabilă și valabilă. Prin aceaste scrieri au încercat să construiască punți între învățăturile creștine și contextul cultural și filozofic al vremii, demonstrând compatibilitatea creștinismului cu gândirea logică și morală. Dintre apologeți amintim de Iustin Martirul, Tațian sau Origen, care au scris tratate și argumente pentru a apăra credința creștină împotriva acuzațiilor de imoralitate, absurditate sau eres. Dintre toți acești apologeți vom vorbi despre Sfântul Iustin Martirul și Filosoful.

Principala sursă a datelor biografice ale Sfantului Iustin ne sunt oferite chiar de lucrările sale. Pe lânga acestea, alte informații ne sunt oferite de alți apologeți contemporani cu acesta, precum Sfântul Ipolit Romanul, Tațian Asirianul († cca.185) și Tertulian(†cca.225), dar și de istoricul bisericesc Eusebiu de Cezareea(†339) în cadrul carții a patra din ,,Istoria bisericeasca” .

Sfântul Iustin Martirul s-a nascut la începutul sec. al II-lea din părinți păgâni, probabil latini, în Flavia Neapolis, fostul Sichem(astăzi Nablus,oraș în centrul Palestinei). Așa cum reiese din însuși opera sa ,,Apologia I” ,era fiul lui Priscus, fiul lui Bacchius. De mic, Sfântul Iustin a fost crescut în tradiția și cultura păgană primind o aleasă formare spirituală. După schimbarea succesivă a mai multor învățători de filosofie, unul stoic, unul peripatetic si unul pitagoreic, acesta găsește refugiu la un filosof platonician, însă nemulțumit și de acesta Sfântul Iustin este îndemnat de un bătrân necunoscut, pe malul mării, la Efes, să-i citeze pe profeți, ceea ce îi aduce și convertireala creștinism. După convertirea sa la creștinism, datată undeva între 132-135, Sfântul Iustin își începe adevărata viață de filosof, viață cu o continuă lucrare de predicare și de apărare a creștinismului, înființând la Roma o școală catehetică creștină proprie. Devenind foarte cunoscut, nou-venitul filosof nu a ezitat să probeze pe filosofii păgâni, ceea ce a provocat punerea în umbră a altor filosofi. Unul dintre aceștia, Crescens, îl denunță pe Sfântul Iustin autorităților romane, ceea ce duce la arestare sa și predarea lui prefectului Romei, Rusticus (162-167). În urma denunțului, Sfantul Iustin este martirizat împreună cu alți șase ucenicii ai săi.

Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe data 1 iunie.