Turismul rural în China

1. Introducere

Turismul este considerat un fenomen complex, cu implicații multiple în sectoarele economiei unei țări, asupra culturii, educației și relațiilor internaționale.

Turismul rural este un tip de turism durabil care exploatează resursele în regiunile rurale, are un impact negativ redus și generează beneficii tot mai mari pentru zonele rurale în ceea ce privește productivitatea, ocuparea forței de muncă, conservarea mediului și a culturii rurale, implicarea localnicilor în viața comunității. Turismul rural nu este bazat doar pe vacanțe la țară, ci cuprinde și turismul în natură, turismul de sport și sănătate, turismul cultural și patrimoniu, iar în unele zone, turismul etnic.

De-a lungul timpului spațiului rural i-au fost atribuite mai multe definiții. Spațiul rural este un concept complex, acesta identificându-se prin următoarele elemente: număr redus a populației, formele de organizare administrativ-teritorială sunt satele și comunele, activitatea productivă predominantă este agricultura și silvicultura, dar și alte activități non-agricole, comunicarea și relațiile dinte oameni se bazeză în principal prin cunoașterea reciprocă, iar calitatea mediului înconjurător fiind mai bună spre deosebire de mediile urbane.

În vizunea multora, satul are trei funcții principale, economică (agricultură, silvicultură, acvacultură, artizanat, constucții, minerit etc), ecologică (care vizează protejarea resurselor naturale, izvoare, lacuri și râuri, spații verzi, biodiversitate etc) și funcția socio-culturală, proiectată pentru păstrarea tradițiilor și coeziunea locală.

Continentul asiatic se identifică printr-un număr ridicat de sate, cu spații geografice variate ca relief, climă, rețea hidrografică, floră și faună, arii protejate, valori culturale. În ultimele decenii turismul rural s-a dezvoltat rapid și a devenit un concept important în China, atrăgând milioane de turiști. Potrivit lui Shao, din 1980 au fost înființate peste 20.000 de atracții turistice, dintre care peste jumătate sunt situate în zonele rurale ale Chinei.

2. Metodologie

În cadrul acestui studiu, au fost folosite mai multe metode, precum metoda cercetării, sintezei, analizei, observării, cartografică (hărți) cu scopul de a descoperii și de a cunoaște conceptul de turism rural, de spațiu rural în China. Ulterior, deosebind stilul arhitectural al locuințelor, gastronomia, tradițiile și meșteșurile, vestimentația localnicilor al populației chineze cu cele cunoscute de noi, cele europene.

3. Conceptul de turism rural

Conform Organizației Mondiale a Turismul, turismul rural a fost definit ca ”o formă a turismului, care include orice activitate turistică organizată și condusă în spațiul rural de către populația locală, valorificând resursele turistice locale (naturale, umane, culturale, istorice) precum și dotările, structurile turistice, inclusiv pensiunile și fermele turistice.”

De asemenea, J.W. Kloeze afirmă că turismul lor este un concept care include toate activitățile turistice care se desfășoară în mediul rural. După D. Matei turismul local include o serie de activități, servicii, amenajări oferite de fermieri, țărani și locuitori din mediul rural pentru a atrage turiști în zona lor, fapt ce generează venituri suplimentare pentru afacerile lor. De asemenea, Gonța A. spune că agroturismul este o formă a particulară de turism rural, cu un grad de complexitate mai ridicat, cuprinzând atât activitatea turistică propriu-zisă (cazare, pensiune, prestări de servicii, sport, distracție etc.), cât și activitatea economică, de regulă agricolă practicată de gazdele turiștilor (activități de producție, de prelucrare a produselor agricole în gospodărie și de comercializare a acestora).

Așadar, turismul rural este o formă de turism care se desfășoară în mediul rural și care presupune valorificarea resurselor turistice locale, participarea turiștilor la diferite activități tradiționale locale, cazarea și alimentarea acestora în structuri de primire turistică specifice (gospodării țărănești, pensiuni agroturistice etc).

4. Analiza componentelor spatiului geografic rural

Cuvântul rural provine din latinescul „rurs”, referindu-se la cultură, câmpuri, teritoriu ocupat, locuit, amenajat și muncit de om.

Ruralitatea se remarcă printr-o stratificare a intereselor multiple ale diferitelor grupuri sociale în raport cu același teritoriu. La nivelul spațiului rural se pot detașa următoarele funcții, și anume, funcția productivă determinată de potențialul productiv al terenurilor agricole și forestiere, de prezența unor resurse minerale, de suprafețe acvatice, toate cu rolul de a susține diverse ocupații tradiționale sau mai moderne; vatra satelor a încetat să îndeplinească doar o funcție rezidențială, crescând ponderea funcțiilor productive.

Funcția rezidențială este determinată de spațiul destinat locuințelor, care ocupă o mare pondere din intravilanul așezărilor rurale. Pentru o zonă de rezidențială trebuie luate în calcul o serie de elemente, de la înălțimea și forma clădirilor până la amenajarea spațiilor verzi, infrastructură și existența utilităților.

Funcția socială demonstrează că satele au fost întemeiate în urma deplasării populației din satele preexistente spre alte localizări. Astfel, amintim roirile, emigrările populației dintr-o regiune în alta, transhumanța pastorală, deplasările în grup ale populației din motive politico-sociale, etc. Fenomenele demografice pozitive determină plecările, fiind generate, de nevoia de noi terenuri agricole și sunt declanșate într-o anumită fază de dezvoltare a satului de origine. Procesul se poate repeta în timp și spațiu, același sat generând unul sau mai multe alte sate noi, în funcție de vitalitatea sa, mărimea moșiei și caracteristicile substratului fizic, care pot deveni, la rândul lor, vetre de formare a unor noi roiri.

Funcția culturală este foarte importantă deoarece oferă nota de originalitate și autenticitate a multor sate. Dimensiunile relativ reduse ale localităților rurale comparativ cu cele urbane, existența unor relații mai apropiate și specifice între membrii comunităților, sunt caracteristici care dau altă valoare culturii locale. Cultura tradițională, axată pe tipuri diferențiate de arte (olărit, prelucrarea lemnului, broderii și țesături, instrumente populare, costume populare, cântece și dansuri, teatru popular, etc.) determină un patrimoniu inconfundabil al fiecărei localități, zone sau regiuni rurale.

Funcția turistică și recreativă constă în prezența unor spații naturale și antropice ce pot oferi deconectare, recreere, refacere și stimulare pozitivă pe plan fizic și psihic. Satele cu reale valențe turistice se află poziționate într-un cadru natural, fără surse de poluare, accesibilitate bună, cu izvoare de apă termală și minerală, lacuri sărate, diferite obiective istorice și culturale, muzee locale și case memoriale, numeroase tradiții și obiceiuri, cu posibilitatea de a fi valorificate și promovate în petrecerea timpului liber. Orice sat poate deveni locul preferat pentru: plimbări în aer liber, practicarea sporturilor ușoare sau de aventură, excursii pedestre sau ecvestre, diferite activități culturale cu posibilitatea participării turiștilor.