BCAP

1.STATUL

Elementele esenţiale ale definirii statului:forma de organizare politică a unei colectivităţi umane constituite istoric; localizarea geografică; existenţa unui grup conducător învestit şi atribuţii de guvernare şi de exercitare a autorităţii publice în numele poporului; prerogativa grupului conducător de a stabili şi de a apăra ordinea statală şi în cadrul acesteia, a celei juridice.

Statul – forma intituţionalizată de organizare politică a unei colectivităţi umane constituite

istoric şi localizate geografic pe un anumit teritoriu, în care un grup de indivizi, deţinând în virtutea

suveranităţii poporului şi ca expresie a voinţei acestuia, ori ilegitim, prerogativele şi instrumentele

exercitării autorităţii publice, ale elaborării şi aplicării normelor de convieţuire socială, exprimă şi apără

interesele fundamentale ale statului şi ale naţiunii şi impune voinţa general-obligatorie a acesteia.

Elementele constitutive ale statului

Doctrina constituţională a formulat trei elemente constitutive ale statului: teritoriul, populaţia,

puterea suverană.

Teritoriul statului – spaţiul geografic alcătuit din sol, subsol şi ape, precum şi din coloana

aeriană aflată deasupra solului şi apelor, asupra căruia statul îşi exercită suveranitatea sa exclusivă şi

deplină.

Asupra întregului său teritoriu, statul exercită o autoritate exclusivă, manifestată sub 3 aspecte

generale:

- plenitudine;

- exclusivitate;

- opozabilitate faţă de orice alt stat.

Indivizibilitatea teritoriului – unitatea acestuia. Teritoriul fiind un element constitutiv al

statului, nu poate fi divizat şi înstrăinat altor entităţi statale.

Inalienabilitatea – teritoriul nu poate fi înstrăinat altui stat. În practica internaţională este

acceptată ideea modificării frontierelor, dar numai ca expresie a acordului între statele suverane

interesate.

Populatia

Există două categorii de locuitori ai unui stat:

- care au aceeaşi cetăţenie;

- care nu au calitatea de cetăţean al statului respectiv, dar au o altă cetăţenie sau sunt apatrizi.

Puterea suverana

Statul instituie, în virtutea suveranităţii sale, o ordine juridică menită să-i ocrotească şi să-i

consolideze valorile fundamentale pe care se întemeiază şi pe care este interesat să le promoveze şi să le apere, relaţiile sociale corespunzătoare acestor valori.

Forma statului. Structura de stat. Forma de guvernământ

Conceptul formei de stat:

???? un concept politico-juridic care exprimă modul de constituire şi exercitare a puterii, de organizare

şi conducere a societăţii prin stat;

???? exprimă modul de organizare a conţinutului puterii, structura interna şi externa a cestui conţinut

???? este analizata sub trei aspecte: forma de guvernământ; forma structurii de stat; regimul politic.

Aceste aspecte sunt strâns legate şi condiţionate unele de altele

???? poate apărea sub o întreită înfăţişare în funcţie de criterii distincte

???? 3 criterii – modul de organizare şi exercitare a puterii suverane pe teritoriul statului;

– caracterele şi prerogativele organismului învestit cu funcţia de şef al

statului;

– metodele de guvernare.

???? în funcţie de aceste criterii, statul va căpăta o anumită formă

– stat unitar/stat federal

– monarhie/republică

– va avea un regim politic democra-tic/autocratic sau autoritar.

Statul unitar

Are următoarele caracteristici principale:

???? format dintr-un ansamblu unic de organisme constituţionale prin care se exercită puterea

politică la nivel central şi local;

???? activitatea de guvernare se difuzează de la centru pe cale ierarhică;

???? există o singură ordine juridică întemeiată pe o constituţie unică;

???? populaţia are o singură cetăţenie.

Deşi statul este unitar, teritoriul sau poate fi împărţit în unităţi administrativ-teritoriale.

Subdiviziunile administrativ-teritoriale ale statului au caracter administrativ şi nu constituie state în

interiorul statului.

Structura internă a statului:

• s-a format odată cu apariţia statului însuşi;

• este concepută pe principiul centralizării, reprezen-tând un ansamblu unic de instituţii şi

puterea de control a autorităţilor publice centrale aspra autorităţilor locale;

• statul unitar are o singură constituţie şi o legislaţie uniformă, o singură organizare

administrativ-teritorială, un singur parlament, un singur şef al statului şi un guvern unic,

un singur sistem de organizare judecătorească, a căror competenţă se extinde pe întregul

teritoriu al statului fără nici o excepţie.

Deconcentrarea – diminuarea puterii centrale prin acordarea unei autorităţi publice locale, ai

căror titulari sunt numiţi de puterea centrală, a dreptului de a lua decizii pe plan local.

Prefectul – agentul local al puterii guvernamentale centrale, ce execută ordinele primite de la

guvern şi ia el însuşi anumite decizii, şi care nu anulează autoritatea puterii centrale.

Membrii consiliilor locale şi primarii sunt aleşi prin vot universal.

A)Statul unitar complex

- una dintre formele imperfecte sau atipice ale categoriei de „stat unitar”;

- statul unitar care fără a pierde unitatea sa de structură, prezintă mari diversităţi locale

administrative, de legislaţie, de jurisdicţie;

- în practica constituţională, sunt considerate state unitar complexe „uniunea încorporată” şi

„regionalismul”.

Regionalismul – exprimă o situaţie geografică, politică, administrativă, lingvistică, spirituală cu rădăcini istorice în dezvoltarea unui stat unitar.