Agroturism - 2

PRINCIPALELE PREVEDERI ALE LEGISLAŢIEI ROMÂNEŞTI REFERITOARE LA TURISMUL RURAL

Protecţia turiştilor

Găzduirea turiştilor la pensiunea turistică rurală sau pensiunea agroturistică se face atât prin rezervarea de locuri printr-o agenţie de turism sau alt agent economic, cât şi direct, prin relaţia turist-prestator de servicii agroturistice. În toate situaţiile, serviciile trebuie să se realizeze în deplină siguranţă (protecţia fizică şi igienico-sanitară, rezolvarea neconcordanţei între serviciile oferite şi calitatea lor cu serviciile şi tarifele pachetului de servicii vândut de firmă, riscul financiar etc.), ceea ce se stipulează în actele normative privind contractarea şi derularea serviciilor turistice. De aceea, în scopul protecţiei turiştilor, oferirea, comercializarea, vânzarea serviciilor şi a pachetelor de servicii turistice, precum şi crearea de produse turistice pe teritoriul României pot fi realizate numai de către agenţii economici din turism, autorizaţi de Ministerul a Turismului, posesori de licenţe în turism sau de certificat de clasificare, după caz (OUG 58/1999, cap. IV, art. 28). Protecţia turiştilor se regăseşte şi în alte acte normative ale Guvernului României, precum: OUG 107/1999 şi HG 237/2001.

- LOCUL TURISMULUI ÎN ECONOMIE

Dată fiind natura sa şi formele concrete de exprimare, pe plan internaţional s-a acceptat, la început în mod convenţional, apoi definitiv, ca turismul să fie inclus în conceptul de comerţ invizibil. Potrivit teoriei economice generale, comerţul invizibil grupează toate tranzacţiile economice care nu au ca obiect schimbul de mărfuri corporale şi transferul de capitaluri.

LOCUL TURISMULUI ÎN ECONOMIE

Prin asimilare cu exportul şi importul de mărfuri, comerţul invizibil se referă la acele prestări de servicii care, în relaţia dintre rezidenţi, dau naştere la intrări şi ieşiri de valută. În practica internaţională, acestor operaţiuni li se atribuie denumirea de comerţ cu servicii non-factor, ele ne-reprezentand factori ai producţiei de mărfuri

LOCUL TURISMULUI ÎN ECONOMIE

De altfel, în literatura de specialitate sunt precizate criteriile care pot fi luate în considerare atunci când considerăm turismul ca ramură distinctă a economiei naţionale, încadrată, cum se ştie, în sectorul terţiar. Dintre acestea menţionăm câteva:

- ponderea populaţiei ocupată în unităţile şi instituţiile cu profil turistic în totalul populaţiei active a unei ţări;

- contribuţia turismului la crearea produsului intern brut;

- încasările obţinute din turismul internaţional în totalul exportului de mărfuri şi servicii;

- valoarea capitalului fix (actualizată) încorporată în baza tehnico-materială a turismului şi compararea ei cu cea existentă în întreaga economie naţională;

- specializarea forţei de muncă din această activitate specifică.

LOCUL TURISMULUI ÎN ECONOMIE

Pentru a oferi doar un singur exemplu este suficient să arătăm că, în prezent, în statele membre ale Uniunii Europene aproape 20 milioane persoane sunt implicate direct sau indirect în activitatea turistică, ponderea acesteia în crearea produsului intern brut al acestor ţări fiind, în medie, de 4%.

Dubla manifestare, comercială şi turistică (export şi import), demonstrează şi un anumit nivel de specializare internaţională în turism, mai exact o anumită specializare în interiorul pieţei mondiale a turismului.