Nutriție umană

INTRODUCERE ÎN NUTRIŢIE

Organismele vii se află în strânsă dependenţă de arealul existenţial, caracterizat -largo sensu - prin ceea ce se denumeşte cu un termen generic „mediul înconjurător".

Intre organism şi mediu există un continuu schimb de materie, energie şi informaţie, schimb care se află la baza desfăşurării tuturor proceselor biologice. în această manieră se asigură menţinerea şi perpetuarea aşa numitelor „caracteristici dinamice ale proceselor biologice", i.e.: metabolismul, cronobiochimia, homeostazia şi homeorezia.

La desfăşurarea normală a proceselor biologice concură factorii de mediu esenţiali între care se menţionează aerul, apa şi alimentele. Esenţialitatea alimentelor (lat.alimentum - aliment) rezidă în aportul de substanţe nutritive necesare desfăşurării tuturor proceselor vitale (Lassabliere, 1950; Guthrie, 1975; Ensminger, 1995).

Substanţele prezente în alimente sunt denumite cu termenul generic de „principii nutritive" sau ,principii alimentare" folosindu-se uzual şi termenii de „nutrienti" sau trofine" .Intre nutrienti, dependent de cuantumul acestora în produsele alimentare şi de rolul fiziologic şi biochimic, se disting macronutrienţii, e.g.: glucidele, lipidele, protidele; micronutrienţi, e.g.: compuşi minerali de interes biologic (biomineralele) şi vitaminele; alţi nutrienti, e.g.: apa, fibrele alimentare, substanţe biologic-active.

Principiile nutritive (nutrienţii) variază sub raportul compoziţiei şi cuantumului de la un aliment la altul. Din acest considerent asigurarea necesarului de nutrienti se face printr-o raţie alimentară echilibrată şi complexă.

In economia întregului organism principiile nutritive din alimente au contribuţii bine circumscrise, între acestea menţionându-se rolurile:

morfogenezic - graţie căruia se asigură precursorii biosintezei constituenţilor proprii organismului şi reînnoirea perpetuă a acestora. în procesele de morfogeneză bioconstituenţii concură la constituirea edificiilor moleculare ale celulelor. Integrativ aceste procese interesează ţesuturile, organele, aparatele şi sistemele, iar, în final întregul organism;

energogen - constând in capacitatea de a furniza energia necesară desfăşurării diverselor procese vitale. în cursul proceselor de biodegradare se eliberează energia necesară funcţiilor vitale ale organismului. La aceste procese participă predilect glucidele, lipidele, compuşii cu legături macroergice (e.g.: ATP, ereatinfosfatul ş.a.);efector - caracteristic pentru diverşi compuşi biochimici, care influenţează proceselebiologice (ca activatori / inhibitori) şi controlează interacţiile specifice diverselorcăi biochimice (biochemical pathways). Intre compuşii cu rol preponderent deefector biochimic se includ: enzimele, vitaminele (efectori exogeni - nutriţionali)şi hormonii (efectori endogeni metabolici şi chiar exogeni nutriţionali);

informaţional - întâlnit în cazul unor macromolecule protidice, spre exemplu acizii nucleici: acidul deoxiribonucleic (ADN sau DNA) şi acidul ribonucleic (ARN sau ADN Aceste macromolecule pot stoca şi transmite informaţia prezentă în secvenţa nucleotidelor constituente. Transmiterea informaţiei genice (conţinută de gene) se realizează la nivel de organism - în filiaţia generaţiilor şi respectiv la nivel de celulă- în cursul diviziunii celulare (Garban.1999);

•fizico-chimic - caracterizat prin faptul că biomoleculele organice, alături debiomoleculele anorganice (i.e. moleculele bioanorganice), concură la echilibreleacido-bazic, osmotic şi coloid-osmotic (oncotic) şi la procesele de tranzittransmembranar.

Într-o manieră simplă nutriţia s-a definit ca „ştiinţa hrănirii corecte a corpului sau studiul efectului alimentelor asupra organismului viu" (Guthrie, 1975).

O altă definiţie consideră nutriţia ca o „relaţie între om şi alimentul său cu implicarea aspectelor psihologice şi sociale, precum şi a aspectelor fiziologice şi biochimice" (Yudkin, 1969).

Alţi autori au definit nutriţia ca o „ştiinţă care se ocupă cu determinarea trebuinţelor organismului în ceea ce priveşte constituenţii alimentari, atât calitativ cât şi cantitativ, precum şi a selectării felului de alimente".

O definiţie mai concisă asupra nutriţiei a fost dată de Consiliul pentru Alimente şi Nutriţie (Council of Food and Nutrition) al Asociaţiei Medicale Americane. In accepţia acestui Consiliu, nutriţia este „ştiinţa alimentului, a nutrienţilor şi acţiunii acestora, a interacţiilor şi echilibrului în relaţie cu sănătatea şi boala, precum şi a proceselor prin care organismul ingeră, digeră, absoarbe, transportă, utilizează şi excretă substanţele alimentare".

Se estimează că nutriţia - ca ştiinţă de sine stătătoare - a fost recunoscută de comunitatea ştiinţifică doar în deceniul al patrulea al acestui secol. Odată cu înfiinţarea primului „Institut de Nutriţie" în U.S.A.- în anul 1934 - Nutriţia umană a fost recunoscută ca o disciplină ştiinţifică distinctă (Guthrie, 1975).

Un important rol în dezvoltare cunoştinţelor despre nutriţia umană a avut perfectarea de noi metode analitice fizico-chimice (instrumentale),îndeosebi metode: spectrofotometrice, cromatografice, radiochimice, magneto-chimice ş.a., cu aplicaţie în Toxicologia alimentară. Astfel, au putut fi decelate diverse substanţe contaminante.