Economia Serviciilor Bancare

Tehnica şi evidenţa operaţiunilor cu cecuri externe

Cecul, ca instrument de plată este utilizat atât în operaţiunile necomerciale (transport, turism, servicii) cât şi în cele comerciale (import, export).

„Cecul, este un înscris prin care o persoană (trăgător, emitent) dă ordin unei bănci (tras) să plătească în favoarea unui terţ (beneficiar) o sumă de bani, de care trăgătorul dispune”.

Părţile implicare în derularea operaţiunilor prin cec sunt: trăgător, tras şi beneficiar. Elementele esenţiale pe care trebuie să le cuprindă cecul pentru a fi valid din punct vedere juridic sunt:

a) denumirea de cec cuprinsă în text şi exprimată în limba în care a fost redactat cecul;

b) ordinul pur şi simplu, necondiţionat de a plăti o sumă de bani determinată, specificându-se şi moneda;

c) numele trasului sau al băncii plătitoare;

d) locul plăţii sau al băncii, localitatea în care trebuie să se facă plata;

e) locul şi data emiterii cecului; cecul fără dată considerându-se emis anterior termenului de prezentare;

f) semnătura celui care emite cecul, deci trăgătorul.

• Tipurile de cecuri se determină după următoarele criterii:

a) „După modul în care e stipulat beneficiarul:

1) cec plătibil unei anumite persoane cu sau fără clauză nu la ordin (cec grăbit);

2) cec plătibil unei persoane cu clauză << nu la ordin >> şi care nu poate fi transmis prin gir;

3) cec la purtător.

b) După modul de încasare:

1) cec simplu (se plăteşte numerar sau cont, devine barat sau certificat);

2) cec barat (pentru plata în cont bancar, cu barare generală sau specială)

3) cec certificat

4) cec de călătorii

c) După părţile angajate în derularea plăţilor:

1) cec personal

2) cec circular”

• Cecul personal presupune apariţia a două situaţii în practica internaţională:

- Băncile în baza disponibilului din cont tipăresc astfel de înscrisuri şi le dau clienţilor sub forma cecurilor în alb din punct de vedere al sumei şi beneficiarului.

- Firmele tipăresc singure formularele tipizate de cecuri pe care le folosesc pentru achitarea unor plăţi.

• Cecul bancar reprezintă cecul tras de o bancă din ordinul unui terţ ordonator asupra altei bănci în favoarea unei persoane fizice sau juridice indicate de ordonator.

Părţile implicate în derularea circuitului cecului bancar sunt:

- terţul ordonator (putând fi un agent economic român care are disponibil în devize şi urmează să dispună de o plată prin cec);

- banca trăgătoare (banca comercială care îl deserveşte pe agentul economic la ordinul căruia emite cecul);

- beneficiarul (persoană fizică sau juridică ce urmează a încasa cecul de la banca trasă).

3 1 2 2 5 4 2

Schema nr. 1 Mecanismul derulării plăţii prin cec bancar

Mecanismul derulării unui cec bancar cu plata la bancă este:

1) Firma românească pe baza disponibilului în devize din cont ordonă băncii comerciale ce o deserveşte (prin ordin de plată) să efectueze plata prin cec bancar.

2) Banca trăgătoare, conform ordinului primit, efectuează simultan următoarele operaţiuni:

- emite un cec asupra băncii străine la care are un disponibil în valută;

- debitează contul terţului ordonator şi expediază cecul beneficiarului.

3) Banca trăgătoare acoperă cecul tras asupra băncii trase.

4) La primirea cecului beneficiarul prezintă băncii trase şi încasează contravaloarea acestuia.

Cecurile bancare utilizate în relaţiile de plăţi ale ţării noastre pot fi de două mari categorii:

- Cecuri care nu pot fi remise la încasare în străinătate sau cecuri trase asupra băncii din ţara noastră la care creditarea contului de corespondent al acestuia a avut loc simultan cu emiterea cecului.

- Cecuri care se remit la încasări în străinătate şi care pot fi achitate reprezentanţilor în momentul depunerii lor la bancă sau după remiterea lor la încasarea lor efectivă în străinătate.

Tehnica şi evidenţa operaţiunilor prin cambii internaţionale

Cambia internaţională cuprinde ordinul necondiţionat prin care trăgătorul cere trasului să plătească o sumă de bani beneficiarului la ordinul acestuia; este plătibilă la cerere sau la un moment definit, este datată şi semnată de trăgător.

Cambia internaţională se individualizează prin următoarele:

- are caracter internaţional deoarece specifică cel puţin două din locurile prevăzute şi indică faptul că oricare din două astfel de locuri se află situate în state diferite: fie locul în care este trasă cambia, fie locul indicat lângă semnătura trăgătorului, fie locul indicat lângă numele trasului, fie locul indicat lângă numele beneficiarului plăţii, fie locul plăţii;

- respectă buna credinţă în tranzacţiile internaţionale;

- este situată într-un stat contractat.