Politici și strategii de mediu

În ultimele decenii, controlul social al protecției mediului pe calea normelor juridice s-a dovedit dependent de nivelul de cunoaștere fundamentală și operațională a sistemelor ecologice. (Lemmons, J., 1996)

Deși avem o lege a mediului, aceasta este în parte depășită și ar trebui corelată cu dreptul internațional privind protecția mediului (standardele europene și internaționale).

Legile subiective elaborate de parlament, guvern și ministere trebuie să își aibă originea în cunoștințele științifice (legile obiective ale ecologiei și economiei) și să fie aplicate întocmai.

Legislația va fi echitabilă, pentru armonizarea intereselor diverse din societatea românească și fundamentată pe drepturile fundamentale ale omului, deoarece existența unui mediu curat reprezintă o condiție sine qua non a realizării acestor drepturi fundamentale.

Termenul de "legislație de mediu/ecologică" are un înțeles mai larg decât cel de "legislație pentru ocrotirea naturii". Ea are ca scop păstrarea echilibrului ecologic, menținerea și ameliorarea factorilor naturali, dezvoltarea valorilor materiale și spirituale, asigurarea unor condiții de viață tot mai bune pentru generațiile prezente și viitoare.

Autorități și instituții pentru protecția mediului în Uniunea Europeană

Parlamentul European are influență în domeniile în care preocupările pentru mediul înconjurător sunt în directă legătură cu menținerea și dezvoltarea pieței unice (ex., standarde privind poluarea de către automobile, eficiența energetică a frigiderelor, ambalarea produselor). Comitetul asupra Politicii Mediului, Sănătății Publice și Consumatorului este cel mai ocupat în Parlament.

Majoritatea "absolută" a Parlamentului European funcționează în regim de co-decizie cu Consiliul Miniștrilor Mediului al Comisiei Europene compus din miniștrii mediului din țările membre UE, care se întâlnesc de patru ori pe an.

În situațiile în care motivul acțiunii îl reprezintă îmbunătățirea situației de mediu și nu piața unică, Parlamentul European este mai puțin important (ex. standarde pentru industriile poluante și conservarea naturii), greutatea deciziei revine Consiliului de Miniștri.

Comisia Europeană are un Directorat pentru mediu care se concentrează pe obiective realizabile pentru îmbunătățirea mediului. Comisia conlucrează cu activiștii ambientali - în special „Grupul Verde al celor opt” organizații europene majore ambientale.

Curtea Europeană de Justiție este însărcinată cu interpretarea Tratatului European.

Autorități și instituții pentru protecția mediului în România

Prin H.G. nr. 792/1992 și Legea nr. 137/1995, rolul de autoritate centrală pentru protecția mediului revine Ministerului Mediului, ca organ al administrației publice centrale. Art. 64 stabilește competențele acestuia:

- elaborează și promovează strategia națională pentru dezvoltarea durabilă (armonizarea dezvoltării economice cu acțiunile de protejare și conservare a naturii);

- asigură cunoașterea parametrilor calitativi ai factorilor de mediu;

- creează cadrul organizatoric pentru accesul la informații și participarea la deciziile privind mediul, pentru celelalte autorități publice centrale și locale, ONG-uri și populație;

- inițiază proiecte de legi, norme tehnice și reglementări privind conținutul admisibil de noxe în mediul înconjurător;

- stabilește proceduri și directive, dar și avizează normele și reglementările elaborate de alte ministere, cu privire la activități cu impact negativ de mediu, pentru garantarea și menținerea echilibrului ecologic;

- evaluează impactul acțiunilor economico-sociale și emite recomandări pentru strategii sectoriale și politici de mediu;

- pregătește (în colaborare cu Ministerul de Finanțe) aplicarea noilor instrumente financiare care să protejeze calitatea mediului, în conformitate cu standardele internaționale;

- organizează corpul de control Poliția Ecologică și coordonează activitatea în rețeaua de arii protejate, pentru conservarea biodiversității și menținerea echilibrelor ecologice.

Ministerul Mediului poate declara (cu informarea guvernului) zonele cu risc înalt de poluare și elabora programe speciale pentru înlăturarea acestui risc. După eliminarea factorilor de risc înalt de poluare, zona respectivă se declară reintrată în normalitate.

În teritoriu este reprezentat prin Agențiile de Protecția Mediului Regionale și Județene.

Ministerul Sănătății

Ministerul Apărării Naționale

Ministerul Educației și Cercetării

Ministerul Transporturilor și Ministerul de Interne

Ministerul Turismului și Ministerul Tineretului și Sportului

Administrația publică locală (Consiliile județene, municipale, orășenești, comunale).

Alte autorități cu atribuții în protecția mediului sunt:

- autoritățile vamale;

- poliția;

- garda financiară.

Acestea sunt obligate să sprijine (la cerere) autoritățile pentru protecția mediului în exercitarea sarcinilor specifice.

- instituția "Avocatul Poporului".

Circumscripțiile ecologice urmăresc gestionarea și protecția factorilor de mediu, în mod unitar și se organizează teritorial și structural independent de diviziunile administrativ - teritoriale:

- bazinele hidrografice;

- fondurile forestiere;

- fondurile de vânătoare;

- Administrația Rezervației Biosferei "Delta Dunării".

- Institutul de Cercetare și Inginerie pentru Protecția Mediului (I.C.I.M.)

- Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Marină "Grigore Antipa“ (I.N.C.D.M.) Constanța

- Institutul de Cercetare și Proiectare Delta Dunării (I.C.P.D.D.) Tulcea

- Institutul Național de Meteorologie și Hidrologie (I.N.M.H.) București

- Institutul de cercetări pentru Amenajări silvice (ICAS).