Construcții

CURS nr. 1

CAP. I. ELEMENTE GENERALE

1.1. INTRODUCERE

Mediul înconjurător, ambientul, viaţa şi omul sunt termeni

care se află intr-o continuă interrelaţie. Disciplinele construcţiilor sunt cele care pun la dispoziţie, în parte, soluţii pentru rezolvarea cerinţelor funcţionale legate de viaţa omului în clădiri. In acest sens se face apel la ecologia umana, ca ştiinţă. Termenul de ecologie, alcătuit din cuvintele greceşti oikos-casa şi logos-cuvânt, studiu, uneşte un grup de discipline, care se ocupă cu studiul interrelaţiilor între organisme şi modul lor de viaţă, ţinând seamă de mediul înconjurător. Astfel, factorii principali care determinǎ concepţia realizǎrii construcţiilor sunt:

Omul- executant şi beneficiar, se manifestǎ prin cerinţele estetice şi de confort ce le impune construcţiilor.

Activitatea omeneascǎ- impune satisfacerea respectǎrii cerinţelor funcţionale (utilizarea spaţiilor, legǎturi pe orizontalǎ şi verticalǎ, volume) şi exercitǎ asupra construcţiilor acţiuni mecanice, fizice, chimice şi biologice.

Natura- exercitǎ asupra construcţiilor acţiuni mecanice, fizice, chimice şi biologice, în funcţie de zona geograficǎ a amplasamentului.

Construcţiile- sunt bunuri materiale create de om, având rolul de a asigura condiţii optime de confort şi funcţionalitate pentru adǎpostirea şi desfǎşurarea activitǎţilor şi a vieţii sau pentru creerea de valori materiale şi spirituale.

- sunt produse imobile.

Modul de satisfacere a acestor cerinţe în diferite stadii istorice de dezvoltare a depins de pretenţiile şi cunoştinţele umane, precum şi de posibilitǎţile materiale şi tehnice ale etapei respective.

Primele materialele de construcţii au fost: lemnul, piatra naturalǎ şi cǎrǎmida, apoi asfaltul, varul şi mai târziu cimentul, betonul. În timp s-au dezvoltat şi ştiinţele legate de construcţii, conceperea construcţiilor realizându-se pe baze ştiinţifice.

La noi în ţarǎ, ing. Anghel Saligny şi Elie Radu şi arhitecţii Alexandru Orǎscu şi M. Capretineanu, încǎ la sfârşitul secolului trecut, au promovat metode noi de proiectare şi tehnologii de execuţie în domeniul construcţiilor, care concurau cu cele mai moderne lucrǎri realizate în lume:

- primele silozuri din beton armat de la Brǎila şi Galaţi

- podul metalic peste Dunǎre de la Cernavodǎ

- peste 110 poduri de şosea din beton armat cu bolţi, arce sau grinzi drepte, proiectate şi realizate de Elie Radu.

Conlucrarea dintre arhitect şi inginer, cazul fericit, în care arhitectul înţelege structura şi inginerul structurist şi executant apreciazǎ estetica şi arhitectura, duc la realizarea de construcţii armonioase.

1.2. CONDIŢII TEHNICE PENTRU CONSTRUCŢII.

CALITATEA CONSTRUCŢIILOR

Calitatea corespunzǎtoare a unei construcţii presupune satisfacerea condiţiilor tehnice, a performanţelor sau a regulilor de calitate stabilite pentru fiecare element în parte, ţinând seama de faptul cǎ clǎdirile sunt produse de lungǎ duratǎ.

Exigenţe de performanţă, condiţii tehnice pentru construcţii, calitatea construcţiilor:

Ecologice – ambientale:

o protecţia mediului natural

o protecţia şi sistematizarea mediului construit

Tehnico – constructive:

o durabilitate

- gelivitate

- rezistenţa la umiditate

- acţiunea microorganismelor

- acţiuni agresiv - chimice

o rezistenţă la foc

o capacitate portantă

- rezistenţă

- stabilitate

o etanşeitate

- fisurare

o comportare în exploatere

- deformaţii

- rigiditate

- ductilitate

- oboseală

o uzură, şoc

Fizico – mecanice

o higrotermice

- izolări hidrofuge

- izolări termice

o ambianţă atmosferică

- izolări fonice

- iluminare

- vizibilitate

o igienice

Tehnologice

o grad de industrializare

o performanţa materialelor

Economico – organizatorice

o modulare

o materiale locale

o indicatori economici

- ergonomie (eforturi depuse – efecte obţinute)

- randament

- productivitate

o preţ de cost

Funcţional arhitecturale

o adaptarea clădirilor

- schimbarea destinaţiei

- adaptarea spaţiilor interioare

o estetica

Exprimarea calitǎţii se face sub trei forme:

Ştiinţificǎ, tehnologicǎ, funcţionalǎ

Calitatea, ca şi concept, va urmǎri urmǎtoarele etape în realizarea şi exploatarea unei construcţii:

- concepţia clǎdirii – studii şi cercetǎri preliminare, (studii de fezabilitate), proiectare preliminarǎ, proiectare de ansamblu ( proiect de execuţie, P.E.),experimantǎri, pregǎtirea şi declanşarea investiţiei.

- execuţia clǎdirii – proiectarea detaliilor de execuţie (proiect de detalii de execuţie D.D.E.), realizarea bazei materiale de producţie, executarea construcţiei.

- exploatarea construcţiei – utilizarea construcţiei, intervenţii în timp pentru menţinerea nivelului de performanţǎ prin întreţinere, reparaţii, modernizǎri.

- postutilizarea construcţiei – la depǎşirea perioadei de viaţǎ a acesteia, în cazul uzurii morale fǎrǎ posibilitatea reutilizǎrii prin reamenajare în situaţii impuse şi constǎ în dezafectarea ei, demontarea elementalor recuperabile şi demolarea construcţiei, recondiţionarea elementelor recuperate şi reciclarea materialelor; reintegrarea în naturǎ a deşeurilor, toate acestea având în prim plan protecţia mediului înconjurǎtor.

Astfel atât proiectarea cât şi aspectul economic trebuie sǎ depǎşeascǎ formele actuale limitative şi sǎ ţinǎ cont de o concepţie multidimensionalǎ în timp şi spaţiu a construcţiei şi de interacţiunea construcţiei cu mediul înconjurǎtor.

Scopul acestor activitǎţi este sǎ se obţinǎ o calitate optimǎ la un cost global total minim.