Managementul calității

CAPITOLUL 1. Istoric si concepte de baza in ceea ce priveste calitatea

1. CALITATEA IN CONSTRUCTII – NOȚIUNI GENERALE

1.1. DEFINITIE

Calitatea constructiilor este rezultanta totalitatii performantelor de comportare a acestora in

exploatare in scopul satisfacerii, pe intreaga durata de existenta, a exigentelor utilizatorilor si

colectivitatilor (Lege 10/1995 - Legea calitatii) .

Fata de definitia data de Legea calitatii, publicata in 1995, avand in vedere evolutia conceptelor

utilizate in lege, se poate considara in etapa actuala ca pentru constructii calitatea reprezinta masura in

care performantele acestora, in toate etapele „ciclului lor de existenta” (proiectare, executie, utilizare si

postutilizare), satisfac exigentele implicite sau explicite ale utilizatorilor, colectivitatilor si mediului.

Exigentele implicite sunt cele specificate in acte normative si reglementari tehnice. Nivelul exigentelor

explicite formulate de utilizatori nu va fi mai mic decat cel al exigentelor implicite.

Conceptul de performanta este o noua filosofie care incearca a defini modul in care un rezultat

catre care tindem trebuie sa-si poata indeplini rolul, fara a recurge la o descriere a ceea ce trebuie sa fie

rezultatul. In acest tip de abordare se pleaca nu de la „cum trebuie sa fie un produs/serviciu”, ci de la

„ceea ce trebuie sa ofere acesta, cum trebuie sa functioneze in conditii bine definite pentru a satisface

un utilizator bine precizat, indiferent de mijloacele folosite pentru atingerea performantelor”.

Conceptul de performanta consta in abordarea sistemica si globala a problematicii obtinerii

calitatii in proiectarea, realizarea si exploatarea cladirilor, plecand de la activitatile si exigentele

utilizatorilor in mod independent de mijloacele materiale si solutiile folosite, punand accent pe

comportarea in exploatare a constructiilor.

1.2 Exigentele utilizatorilor: reprezinta exprimarea necesitatilor utilizatorilor fata de constructia

in ansamblu si spatiile din interiorul sau sau din jurul acesteia, independent de amplasarea sau

conceptia ei (exemplu: marimea si dispunerea diferitelor incaperi intr-o locuinta, limitarea temperaturii

interioare pe timp de vara si iarna, limitarea condensarii etc). Standardul romanesc (in tabel 2, anexa A)

grupeaza exigentele utilizatorilor in urmatoarele categorii de exigente:

1. stabilitate si rezistenta;

2. siguranta la foc;

3. siguranta de utilizare;

4. etanseitate;

5. exigente higrotermice;

6. ambianta atmosferica (puritatea aerului);

7. exigente acustice;

8. exigente vizuale;

9. exigente tactile;

10. exigente antropodinamice;

11. exigente de igiena;

12. adaptarea la utilizarea spatiilor;

13. durabilitate;

14. economie.

In functie de necesitati, exigentele de mai sus se pot completa si cu exigente ale altor factori care

intervin in procesul de constructie (constructor, furnizor de elemente de constructie, etc).

Pe baza exigentelor utilizatorilor se deduc exigentele de performanta ale cladirii in ansamblu si

ale subsistemelor si elementelor componente.

Exigentele de performanta: au deasemenea un grad mare de generalitate, sunt exprimate tot

calitativ (nu tin seama de materiale sau de modalitatea concreta de realizare a constructiei), dar au in

vedere localizarea cladirii, componentele ei si optiunile initiale ale conceptiei acesteia. Exigenta de

performanta reprezinta convertirea/explicitarea unei exigente a utilizatorului prin intermediul a unuia sau

a mai multor criterii de performanta (exprimate ca valori numerice sau niveluri de performanta).

Definirea fiecarei exigente de performanta trebuie facuta prin functiunea de indeplinit si prin

insusirea (atributul) ce trebuie satisfacuta, exprimata calitativ (ex: asigurarea umiditatii normale de

exploatare a peretilor exteriori pentru evitarea fenomenului de condens).

Formularea unei exigente de performanta trebuie sa fie simpla, de regula cuprinzand numai un

subiect care se refera la o entitate fizica si un predicat legat de insusirea de performanta. Formularea

fiecarui criteriu de performanta asociat unei exigente de performanta trebuie sa includa fenomenul

specific, pentru care trebuie satisfacut un nivel de performanta (ex: temperatura pe suprafata

interioara a inchiderilor exterioare pentru a evita condensul trebuie sa fie ....). O exigenta de

performanta, de regula, are asociate mai multe criterii de performanta.

Structura formularii unui criteriu de performanta include deasemenea un subiect si un predicat,

cu deosebirea ca in loc de atribut (in cazul exigentei de performanta), predicatul cuprinde masurarea

nivelului performantei, pe care entitatea fizica (subiectul) trebuie sa o realizeze si care se exprima

cantitativ printrun fenomen (o conditie de indeplinit – conform prescriptiilor in vigoare) si un

cuantificator (care stabileste o metoda pentru asigurarea conditiei).

Pentru fiecare criteriu de performanta trebuie indicate limitele inferioare si superioare ale camei de

valori sau ale claselor de performanta acceptabile, in raport cu care trebuie sa se situeza

performantele produsului livrat. Deasemenea, pentru fiecare criteriu de performanta trebuie descrise

sau facute trimiteri la metodele de determinare(masurari, incercari, calcule, etc) ale performantelor

produsului livrat.

Performanta unui produs: reprezinta comportarea unui produs in raport cu utilizarea lui. Produsul

poate fi constructia in ansamblul ei, sau componentele ori elementele sale (ex: sageata efectiva a unui

planseu sub actiunea incarcarilor de exploatare, rezistenta efectiva la transfer termic a peretilor exteriori

etc). Exprimarea unei performante se face prin criterii asociate acesteia, reprezentand de regula,

caracteristici masurabile. Precizarea performantelor cladirii in ansablu se face in STAS 12400/2-1988, in

care pentru fiecare clasa principala de performanta (se specifica aceleasi performante corespunzator

exigentelor utilizatorilor precizate in STAS 12400/1-1985) se precizeaza criteriile de performanta

asociate.