Bilanțul contabil și poziția financiară a întreprinderii

Pozitia financiara este reprezntata de resursele economice controlate de intreprindere şi drepturile asupra acestora la un moment dat.

Pornind de la faptul ca fiecare resursa are o utilizare, fiecare utilizare are o resursa ecuatia

UTILIZARI = RESURSE

cunoscuta de ecuatia dublei reprezentari este reflectata prin bilantul contabil.

Resursele (capitalurile) pot proveni de la proprietari sau terte persoane. Ca urmare in contabilitate se creeaza doua structure de resurse capitaluri: capitaluri proprii (CP) şi datorii (D).

Utilizarile sunt constituite ca urmare a folosirii resurselor (capitalurilor) şi apar sub forma bunurilor şi creantelor. Bunurile şi creantele constituie activele intrprinderii de unde rezulta şi ecuatia contabilitatii in partida dubla:

A = CP + D

Rezulta ca elementele care descriu pozitia financiara a intreprinderii sunt activele (A), capitalurile propii (CP) şi datoriile, iar modelul utilizat este bilantul contabil.

Bilantul contabil este documentul contabil de şinteza prin care se prezinta elementele de active, datorii şi capitaluri proprii ale entitatii la incheierea exercitiului financiar, precum şi celelalte şituatii prevazute de lege.

In bilant elementele de activ şi datorii sunt grupate dupa natura şi lichiditate, respectiv natura exigibilitate. Definiţiile pe care OMFP 3055 / 2009, în conformitate cu prevederile Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară, le dă elementelor componente ale situaţiilor financiare sunt:

a) un activ reprezintă o resursă controlată de către entitate ca rezultat al unor evenimente trecute, de la care se asteptă să genereze beneficii economice viitoare pentru entitate. Un activ este recunoscut în contabilitate si prezentat în bilanţ atunci când este probabilă realizarea unui beneficiu economic viitor de către entitate si activul are un cost sau o valoare care poate fi evaluat(ă) în mod credibil; Beneficiile economice se referă la capacitatea activelor de a se transforma în numerar (de exemplu prin vânzare) sau de a reduce ieşirile de numerar (de exemplu o nouă tehnologie de fabricaţie care conduce la micşorarea costurilor).

b) o datorie reprezintă o obligaţie actuală a entităţii ce decurge din evenimente trecute si prin decontarea căreia se asteptă să rezulte o iesire de resurse care încorporează beneficii economice. O datorie este recunoscută în contabilitate si prezentată în bilanţ atunci când este probabil că o iesire de resurse încorporând beneficii economice va rezulta din decontarea unei obligaţii prezente si când valoarea la care se va realiza această decontare poate fi evaluată în mod credibil; Ieşirea de beneficii economice pentru decontarea unei datorii presupune plata în numerar, transferul de alte active, prestarea de servicii sau înlocuirea prezentei datorii cu o alta.

c) capitalurile proprii reprezintă interesul rezidual al acţionarilor sau asociaţilor în activele unei entităţi după deducerea tuturor datoriilor sale.

ACTIVELE sunt resurse contolate de catre intreprindere ca rezultat al unor evenimente trecute, de la care se asteapta sa se genereze beneficii economice viitoare pentru entitate.

Beneficiile economice reprezinta potentialul activului de a contribui direct sau indirect, la fluxul de numerar sau echivalente de numerar de care sa beneficieze intreprinderea.

Aceasta contributie se reflecta fie sub forma cresterilor intrarilor de numerar, fie sub forma reducerilor de numerar de exemplu prin reducerea costurilor de productie, astfel potentialul poate fi unul productive, atunci cand activul este utilizat separat sau impreuna cu alte active pentru prestarea de servicii sau productia de bunui destinate vanzarii de catre intreprindere. De asemenea, potentialul poate imbraca forma convertibilitatii in numerar sau echivalente de numerar. Un active este recunoscut in contabilitate şi prezentat in bilant atunci cand este probabila realizarea unui beneficiu economic viitor de catre intreprindere şi activul are un cost sau o valoare care poate fi evaluat/a in mod credibil.

DATORIILE reprezinta obligatii actuale ale intreprinderii ce decurg din evenimente trecute şi prin decontarea carora se asteapta sa rezulte o iesire de resurse care incorporeaza beneficii economice. Iesirea presupune plata in numerar; transfer de active; prestare de servicii; inlocuirea cu alta obligatie; transformarea obligatiei in capital propriu etc.