Contabilitate pentru Manageri

De multă vreme sunt recunoscute conceptele de “contabilitate generală” şi “contabilitate analitică”. Practica tinde astăzi să consacre denumirile (Lassegue, 1998), de “contabilitate financiară” şi “contabilitate de gestiune”.

Prima înregistrează schimburile (fluxurile) dintre o întreprindere sau o organizaţie şi mediul său economic, exprimate prin situaţiile financiare publicate, destinate pieţelor financiare. A doua este o “contabilitate internă”, nenormalizată, utilă pieţelor financiare. Prin natura ei, rămâne “secretă”, aşa cum precizează Richard (1996), fiind rezervată managerilor.

Această contabilitate cercetează performanţa economică a organizaţiei prin intermediul costurilor. Ea observă schimburile dintre întreprindere, clienţii şi furnizorii acesteia, pentru a pune în evidenţă sursele unei mai bune performanţe economice într-o economie în care parteneriatele transformă organizaţiile clasice.

1.1. Speranţe multiple

La începutul secolului, un celebru economist american J.M. Clark desemna cele zece funcţii ale contabilităţii de gestiune (Clark, 1923, p. 236):

ajută la determinarea unui preţ normal sau satisfăcător pentru bunurile vândute de întreprindere;

ajută la fixarea limitei de reducere a preţurilor;

determină care sunt produsele cele mai profitabile şi care sunt cele care creează un deficit;

controlează stocurile;

defineşte valoarea stocurilor;

testează eficienţa diferitelor procese;

testează eficienţa diferitelor departamente;

detectează pierderile, risipa şi furturile;

separă costurile subactivităţilor de costul productiv;

asigură coerenţa cu conturile financiare.

În principiu, contabilitatea de gestiune trebuie să arate modul în care întreprinderea alocă şi consumă resursele sale, realizând prin aceasta analiza costurilor (un cost real este un consum de resurse), respectiv înţelegerea şi optimizarea rezultatului. Acelaşi autor, Clark, estima că această analiză este necesară pentru:

tarifare

evaluarea stocurilor

măsurarea performanţelor

măsurarea performanţelor produselor, proceselor şi entităţilor

sprijin al controlului intern

Aceste patru obiective trebuie să servească la:

“determinarea lunară a costurilor complete ale produselor finite sau în curs de execuţie;

evaluarea performanţelor;

fixarea preţurilor;

asigurarea protecţiei activelor şi împiedicarea deturnării de fonduri.

Dearden, profesor de control de gestiune la Harvard enumeră patru funcţii ale contabilităţii de gestiune:

alocă costurile pentru întocmirea periodică a situaţiilor financiare;

facilitează controlul proceselor;

calculează costurile produselor;

ajută la elaborarea unor studii specifice.