Contabilitatea impozitelor

1. Noţiuni generale şi clasificarea impozitelor

Impozitul reprezintă o contribuţie bănească obligatorie şi cu titlu nerambursabil, datorată, conform legii, statului de către persoanele fizice şi juridice pentru veniturile care le obţin sau pentru averea pe care o posedă. Plata impozitului se efectuează în cuantumul şi termenul precis stabilit prin lege.

Principalele trăsături ale impozitelor: 1. Legalitatea impozitelor; 2. Obligativitatea impozitelor; 3. Nerestituirea impozitelor.

La rîndul său, taxa este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu este impozit.

În Republica Moldova se percep impozite şi taxe generale de stat şi locale.

Sistemul impozitelor şi taxelor generale de stat include:

a) impozitul pe venit; b) taxa pe valoarea adăugată; c) accizele; d) impozitul privat; e) taxa vamală; f) taxele rutiere; g) impozitul pe avere.

Din sistemul impozitelor şi taxelor locale fac parte: a) impozitul pe bunurile imobiliare; b) taxele pentru resursele naturale; c) taxa pentru amenajarea teritoriului; e) taxa de plasare (amplasare) a publicităţii (reclamei); f) taxa de aplicare a simbolicii locale; g) taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii; h) taxa de piaţă; i) taxa pentru cazare.

Relaţiile ce ţin de toate impozitele şi taxele enumerate se reglementează de Codul fiscal şi de alte acte normative adoptate în conformitate cu acesta şi se bazează pe următoarele principii:

1.neutralitatea impunerii; 2.certitudinea impunerii; 3.echitatea fiscală; 4.stabilitatea fiscală; 5.randamentul impozitelor.

La stabilirea impozitelor şi taxelor se determină următoarele elemente: a) obiectul impunerii ;

b) subiectul impunerii (contribuabilul; c) sursa de plată a impozitului sau taxei; d) unitatea de impunere; e) termenul de achitare a impozitelor sau taxelor; f) facilităţile (înlesnirile) fiscal.

2. Caracteristica succintă a Codului fiscal

Legislaţia fiscală se compune din Codul fiscal şi din alte acte normative adoptate în conformitate cu acesta. Codul fiscal a fost aprobat de Parlament prin Legea Republicii Moldova publicat repetat în MO ediţie special. Prin prezentul cod se stabilesc principiile generale ale impozitării în Republica Moldova, statutul juridic al contribuabililor, al organelor fiscale şi al altor participanţi la relaţiile reglementate de legislaţia fiscală, principiile de determinare a obiectului impunerii, principiile evidenţei veniturilor şi cheltuielilor deduse, modul şi condiţiile de tragere la răspundere pentru încălcarea legislaţiei fiscale, precum şi modul de contestare a acţiunilor organelor fiscale şi ale persoanelor cu funcţii de răspundere ale acestora. Codul fiscal include 9 titluri: 1. Dispoziţii generale; 2. Impozitul pe venit; 3. TVA; 4. Accizele; 5. Administrarea fiscală; 6. Impozitul pe bunurile imobiliare; 7. Taxele locale; 8. Taxele pentru resursele naturale; 9. Taxele rutiere.

Titlul 1 conţine 11 articole prin care determină structura sistemului fiscal în Republica Moldova, noţiunile generale aplicate în scopul impozitării. Titlurile 2 – 4 şi 6 – 9 reflectă modul de impozitare cu impozitele şi taxele respective. Titlul 5 include 18 capitole şi conţine definiţiile noţiunilor utilizate în scopul exercitării administrării fiscale (de exemplu, organ fiscal, obligaţie fiscală, perioadă fiscală, termen de stingere a obligaţiei fiscale, dare de seamă fiscală etc.), drepturile şi atribuţiile organelor de administrare fiscală, modul de reflectare a obligaţiei fiscale şi stingere a acesteia, organizare a evidenţei contribuabililor, precum şi modul de exercitare a controlului fiscal şi dispoziţiile generale privind răspunderea pentru încălcările fiscale.

3. Norme metodologice generale de utilizare a conturilor aferente impozitelor şi taxelor

Contribuabilul obţine statutul de plătitor din momentul apariţiei obligaţiei fiscale. Obligaţia fiscală naşte din momentul apariţiei circumstanţelor, stabilite de legislaţia fiscală, ce prevăd stingerea ei. Prin obligaţia fiscală se subînţelege obligaţia contribuabilului de a plăti la buget o anumită sumă ca impozit, taxă, penalitate şi/sau amendă. In planul general de conturi contabile generalizării informaţiei privind decontările cu bugetul la capitolul impozitelor, taxelor şi altor plăţi sînt destinate următoarele conturi: 1. La capitolul impozitului pe venit al persoanelor juridice: 534 “Datorii faţă de buget”, 541 “Datorii preliminate”, 225 “Creanţe ale bugetului”, 232 “Creanţe preliminate”, 428 “Alte datorii pe termen lung”, 172 “Alte active imobilizate”, 731 “Cheltuieli privind impozitul pe venit”, 925 “Facilităţi fiscale”. 2. La capitolul TVA şi accize: 534 “Datorii faţă de buget”, 541 “Datorii preliminate”, 225 “Creanţe ale bugetului”, 232 “Creanţe preliminate”, 925 “Facilităţi fiscale”. 3. La capitolul altor impozite şi taxe: 534 “Datorii faţă de buget”, 225 “Creanţe ale bugetului”.

Principalele înregistrări contabile privind contabilitatea creanţelor şi datoriilor fiscale sînt:

1.Achitarea impozitului pe venit în cursul anului: Debit 225 Credit 242;

2. Calcularea la sfîrşitul anului a datoriei curente privind impozitul pe venit: Debit 731 Credit 534;

3. Trecerea în cont a impozitului pe venit achitat în rate: Debit 534 Credit 225;

4. Calcularea TVA de la valoarea mărfurilor (serviciilor) vîndute rezidenţilor: Debit 221 Credit 534;

5. Trecerea în cont a TVA aferentă valorii mărfurilor (serviciilor) procurate: Debit 534 Credit 521;

6. Calcularea accizelor la expedierea mărfurilor din încăperea de acciz: Debit 221 Credit 534;

7. Calcularea altor impozite şi taxe: Debit 713 Credit 534;

8. Reflectarea sumei facilităţilor fiscale primite: Debit contul 925;

9. Calcularea amenzilor şi penalităţilor pentru încălcarea prevederilor : Debit 714 Credit 534;

10. Anularea amenzilor şi penalităţilor în conformitate cu prevederile: Debit 534 Credit 612.

4. Calcularea venitului contabil şi a profitului impozabil

Sistemul contabil din Republica Moldova defineşte două noţiuni de bază la determinarea datoriei (creanţei) privind impozitul pe venit: rezultat financiar (venit) contabil şi rezultat financiar (venit) impozabil. Rezultatul financiar contabil, numit si profit contabil, se măsoară şi se recunoaşte în baza regulilor şi principiilor fundamentale ale contabilităţii, fiind diferit de rezultatul determinat în conformitate cu Codul fiscal. Prin urmare, venitul contabil reprezintă profitul până la impozitare, calculat şi reflectat în Situaţia de profit şi pierdere. Venitul contabil serveşte drept bază de calcul a venitului impozabil (pierderii fiscale). Profitul impozabil (pierderea fiscală) este profitul (pierderea) pentru o perioadă, determinat(ă) în conformitate cu reguli stabilite de către autorităţile fiscale, pe baza căruia (căreia) este plătibil (recuperabil) impozitul pe profit. Venitul impozabil se determină în baza venitului contabil corectat cu un număr de ajustări impuse de legislaţia fiscală. În baza venitului impozabil se determină datoria curentă privind impozitul pe venit.

Neconcordanţa dintre venitul contabil şi cel impozabil este determinată de diferenţele apărute în legătură cu recunoaşterea veniturilor şi cheltuielilor în contabilitatea financiară şi în scopuri de impozitare. Pentru determinarea venitului impozabil este necesar de ajustat veniturile şi cheltuielile conform cerinţelor Codului fiscal. Venitul impozabil = Venitul contabil + Ajustările veniturilor – Ajustările cheltuielilor

Venitul impozabil nu se reflectă în contabilitatea financiară. Acesta se determină numai în scopuri fiscale în Declaraţia cu privire la impozitul pe venit. Prin aplicarea cotei impozitului pe venit în vigoare la mărimea venitului impozabil se determină datoria curentă privind impozitul pe venit.