Organizarea Contabilității în Ramura Comerțului

Tema 1: Organizarea contabilităţii în ramura comerţului

1. Rolul şi principiile de organizare a contabilităţii în comerţ.

2. Organizarea răspunderii materiale în comerţ.

3. Principiile de evaluare a stocurilor şi structurii de preţ.

1. Rolul şi principiile de organizare a contabilităţii în comerţ.

Comerţul are drept scop activitatea de intermediere între producător şi consumatorul final. Comerţul constă în cumpărarea de mărfuri şi revînzarea lor la un preţ mai mare în scopul obţinerii unui profit.

Obiectul relaţiilor de comerţ constituie marfa care reprezintă bunurile economice achiziţionate de către agenţii economici cu scopul revînzării în aceeaşi stare indiferent de forma de vînzare, fie ea cu amănuntul sau cu ridicata.

Întreaga activitate de comerţ interior se desfăşoară în cadrul unităţilor economice a căror activitate de bază o constituie realizarea la nivel microeconomic a procesului circulaţiei mărfurilor. Acest proces distinge următoarele trăsături de bază:

- constituie obiectul de activitate al unor întreprinderi comerciale diferenţiate tipologic cum ar fi: întreprinderi comerciale cu ridicata, cu amănuntul, de alimentaţie publică;

- se realizează permanent sub forma operaţiilor de vînzare-cumpărare.

Circulaţia mărfurilor cuprinde următoarele faze principale: aprovizionare, stocare şi vînzare.

Aprovizionarea – se defineşte ca act comercial de trecere a mărfii din proprietatea vînzătorului în proprietatea cumpărătorului cu acordul expres sau în baza contractelor încheiate cu diverşi furnizori. Momentul intrării mărfii în proprietatea cumpărătorului conform legislaţiei în vigoare a RM poate coincide cu:

- primirea facturii fiscale şi recepţia mărfurilor urmată apoi de achitarea contravalorii ei;

- primirea facturii furnizorului în acest caz apare ca decalaj între momentul cumpărării şi momentul recepţiei.

Conform modalităţii de plată a contravalorii mărfurilor, aprovizionarea poate fi cu plata achitată nemijlocit în numerar, achitarea în avans sau achitarea ulterioară.

Stocarea – este operaţiunea de formare a rezervelor de mărfuri destinate vînzării.

I. În raport cu momentul stabilirii lor stocurile de mărfuri pot fi: stoc iniţial, stoc curent, stoc final.

II. În dependenţă de locul aflării lor stocurile pot fi: în circulaţie, la depozit, în transportare, puse în gaj.

Vînzarea – reprezintă trecerea unui lot de marfă din proprietatea vînzătorului în cea a cumpărătorului pe baza unui acord stabilit între părţile principante la tranzacţie.

După profitul activităţii desfăşurate, întreprinderile comerciale se divizează în următoarele forme distincte:

- Comerţul cu ridicata se consideră activitatea care constă în livrarea mărfurilor direct de la producători care asigură cumpărarea şi vînzarea mărfurilor în loturi pentru comercializarea lor ulterioară sau utilizarea în producţie şi prestarea serviciilor.

- Comerţul cu amănuntul, comercializarea mărfurilor şi prestarea serviciilor către cumpărători pentru folosirea personală, casnică şi familială precum şi către întreprinderile, instituţiile din sfera socială pentru consumul direct.

- Alimentaţia publică – folosirea produselor alimentare, comercializarea şi organizarea consumului.

2. Organizarea răspunderii materiale în comerţ.

Succesul oricărei forme de activitate depinde mult de organizarea cuvenită a muncii efectuată de colectiv. În legătură cu aceasta, un rol important are cunoaşterea normelor prevăzute de Codul Muncii şi a mecanismelor de utilizare în practică. Scopul stabilirii răspunderii materiale este evitarea pagubelor şi neadmiterea reţinerilor neîntemeiate. Conform Codului Muncii, salariaţii poartă răspunderea materială în mărimea deplină a pagubei pricinuite, în cazul în care a fost încheiat un contract cu răspundere materială cu angajat ce ocupă funcţii sau execută lucrări legate nemijlocit de păstrarea, vînzarea bunurilor. În cazul acest este necesar de luat în consideraţie următoarele condiţii: persoana trebuie să aibă vîrstă de 18 ani şi bunurile materiale să fie predate pentru prelucrarea, transportarea sau vînzarea. Contractul de răspundere materială deplină se încheie în momentul angajării lucrătorului şi prevederile lui se răsfrînge pe întreaga perioadă de activitatea şi se îndeplineşte în 2 exemplare. Codul Muncii prevede şi răspunderea materială colectivă care poate fi introdusă în cazul executării în comun a unor lucrări legate de păstrarea, vînzarea, transportarea sau folosire în procesul de producţie a valorilor ce le-au fost predate cînd este imposibil de a delimita răspunderea individuală.

3. Principiile de evaluare a stocurilor şi structurii de preţ.

Evaluarea reprezintă exprimarea valorii mărfurilor în etalon monetar. Ea poate fi:

1. Evaluarea iniţială (la intrarea în patrimoniu) – se efectuiază la valorea de intrare care depinde de sursa de intrare a mărfurilor la întreprinderea comercială.

a) În cazul intrării mărfurilor de la furnizori valoarea de intrare a mărfurilor achiziţionate va cuprinde valoarea lor de cumpărare şi cheltuielile legate de aducerea mărfurilor la destinaţie şi în starea de utilitate (cheltuieli de transport, asigurare, încărcare – descărcare etc.). TVA nu se include în valoarea de intrare, iar disconturile primite şi returnările de mărfuri se scad din valoarea de intrare.