Auditul situațiilor financiare

Auditul bilanţului contabil

Cu ocazia diverselor verificări şi teste efectuate asupra conturilor, auditorii au putut aduna un număr de elemente probante care le-au permis să tragă concluzii pentru diferitele posturi şi rubrici ale conturilor anuale. Aceste controale, respectiv supravegherea gestiunii de către auditori interni, i-au permis profesionistului să obţină o bună cunoaştere a întreprinderii, a activităţii sale, a variaţiilor în raport cu exerciţiul precedent.

Examinarea generală a situaţiilor financiare are ca obiective principale verificarea dacă bilanţul, contul de profit şi pierdere, situaţia fluxurilor de trezorerie şi notele:

- sunt coerente, ţinând seama de cunoaşterea generală a întreprinderii, de sectorul de activitate şi de mediul social-economic;

- dacă principiile contabile şi reglementările în vigoare, au fost respectate şi corect aplicate;

- evenimentele posterioare datei de închidere a bilanţului au fost corect evaluate;

1) Prezintă o imagine fidelă, clară şi completă a patrimoniului prin:

- evidenţa cronologică şi sistematică a tuturor operaţiunilor economico-financiare;

- inventarierea patrimoniului, a corectei valorificări a acesteia şi a cuprin¬derii rezultatului în bilanţ a fost conform reglementărilor în vigoare;

- balanţa de verificare a datelor din conturile sintetice şi concordanţa dintre acestea şi conturile analitice reprezintă baza de referinţă pentru bilanţul contabil;

- operaţiunile legate de înregistrarea sau modificarea capitalului social au fost efectuate corect;

- evaluarea patrimoniului s-a efectuat conform reglementărilor în vigoare şi s-au respectat principiile ei;

- întocmirea bilanţului contabil pe baza balanţei de verificare a conturilor sintetice;

- corelarea datelor din note cu cele din bilanţ.

2) Imaginea fidelă, clară şi completă a rezultatelor :

- întocmirea contului de profit şi pierdere pe baza datelor din contabilitate privind perioada de raportare; corecta imputare şi prezentare a veniturilor şi cheltuielilor

- verificarea modului de calcul al profitului impozabil; calculul corect al cheltuielilor nedeductibile fiscal şi al reducerilor fiscale. Corecta înregistrare şi evidenţiere a impozitului pe profit şi regularizările efectuate în urma inventarierii.

- Înregistrarea corectă a profitului net şi distribuirea lui conform cu normele legale.

3) Imaginea situaţiei financiare prin:

- existenţa garanţiilor pentru împrumuturile şi creditele obţinute sau acordate de către întreprindere ;

- existenţa suficientă a resurselor financiare;

- modalităţi de încasare a creanţelor;

- analiza situaţiei fluxurilor de trezorerie.

În mod deosebit, auditorul va urmări ca notele la conturile anuale să respecte dispoziţiile legale şi să conţină toate informaţiile importante necesare asigurării unei depline înţelegeri a bilanţului contabil de către utilizatorii lui.

Auditorul trebuie să obţină elemente probante, atât calitativ, cât şi cantitativ, pentru a se asigura că notele - în conţinutul lor - şi informaţiile furnizate sunt sincere şi dau, împreună cu celelalte documente de sinteză, o imagine fidelă a întreprinderii.

În cadrul acţiunilor de verificare a bilanţului contabil, auditorul îşi dirijează diligenţele sale verificând şi respectarea cadrului contabil conceptual în concor¬danţă cu Standardele Internaţionale şi Naţionale de Contabilitate.

Auditorul trebuie să obţină un grad rezonabil de asigurare că bilanţul respectă concepţiile fundamentale de bază ale contabilităţii:

- continuitatea activităţii de exploatare;

- contabilitatea de angajamente.

Lipsa continuităţii activităţii într-un viitor previzibil impune un alt tip de evaluare la închiderea bilanţului.

Celelalte principii de bază nu mai pot funcţiona, deoarece valoarea lichidativă (reziduală) este cea care se va aplica.

- principiul prudenţei trebuie tratat astfel încât profitul să fie real, pentru a nu distribui dividende fictive la acţionari sau asociaţi;

- principiul independenţei exerciţiului a fost aplicat pe tot parcursul exerciţiului. Auditorul verifică dacă cheltuielile şi veniturile aferente exerciţiului respectiv au fost înregistrate;

- bilanţul contabil oferă comparabilitatea elementelor patrimoniale pe cel puţin două exerciţii financiare, metodele de evaluare şi prezentare sunt identice cu cele ale anului precedent, iar dacă sunt modificări, ele să fie înscrise şi justificate în notele ataşate bilanţului;

- elementele de activ şi de pasiv sunt evaluate fără a se face compensări între active şi pasive, între cheltuieli şi venituri;

- bilanţul de deschidere corespunde cu bilanţul de închidere a exerciţiului precedent;

- auditorul procedează pentru fiecare cont la verificarea contabilă a credibilităţii componentelor sale şi a soldului său;

- datele de inventar ale elementelor de activ şi de pasiv sunt regrupate în registrul inventar cantitativ şi valoric, după caz. Auditorul procedează la o comparare între valorile contabile şi valorile de inventar furnizate de întreprindere, apreciind credibilitatea lor.