Cuprins
- CAPITOLUL I. DEFINIÞII ªI PRINCIPII .........
- 1.1. Definirea Dreptului Parlamentar ............
- 1.2. Izvoarele Dreptului Parlamentar ...........
- 1.3. Principiile Dreptului Parlamentar ..........
- 1.3.1. Principiul specializãrii ............
- 1.3.2. Principiul majoritatea decide, opoziþia se exprimã ....
- 1.3.3. Principiul transparenþei ..............
- CAPITOLUL II. DREPTUL PARLAMENTAR INSTITUÞIONAL
- Introducere (aspecte generale) ............
- 2.1. Principiul bicameralismului ..............
- 2.1.1. Avantajele bicameralismului faþã de sistemul parlamentului unicameral
- 2.1.2. Avantajele bicameralismului funcþional faþã de cel integral
- 2.2. Organizarea internã a Camerelor ...........
- 2.2.1. Plenul Camerei ...............
- 2.2.2. Biroul Permanent al Camerei............
- 2.2.3. Componenþa Biroului Permanent al Camerei ..........
- 2.2.4. Structurile de aprobare a ordinii de zi ºi a programului de activitate .....
- 2.2.5. Comisiile parlamentare ............
- 2.3. Structura politicã a Camerelor - grupurile parlamentare ..
- 2.4. Alte structuri constituite pe principiul constituþional al autonomiei
- parlamentare........
- CAPITOLUL III. MANDATUL PARLAMENTAR .........
- 3.1. Noþiunea de mandat parlamentar ...........
- 3.2. Deosebirile faþã de mandatul civil ..........
- 3.3. Natura juridicã a mandatului parlamentar .......
- 3.4. Trãsãturile mandatului parlamentar ..........
- 3.5. Dobândirea mandatului parlamentar .........
- 3.6. Durata mandatului parlamentar .............
- 3.7. Încetarea mandatului ................
- 3.8. Supleanþii ºi vacanþa circumscripþiei electorale .....
- 3.9. Conþinutul mandatului parlamentar ..........
- 3.10. Obligaþiile parlamentarului ..............
- 3.11. Sancþiuni .....................
- 3.12. Protecþia mandatului parlamentar .........
- CAPITOLUL IV. INTRODUCERE IN DREPTUL PARLAMENTAR
- AL PROCEDURII PARLAMENTARE ......
- 4.1. Premise constituþionale ................
- 4.1.1. Competenþa Parlamentului ............
- 4.1.2. Funcþiile Parlamentului ..............
- 4.1.3. Actele Parlamentului ...............
- CAPITOLUL V. PROCEDURA PARLAMENTARÃ .....
- 5.1. Introducere ....................
- 5.2. Premisele procedurii parlamentare...................
- 5.2.1. Legislatura............
- 5.2.2. Sesiunea ..................
- 5.2.3. ªedinþa ....................
- CAPITOLUL VI. PROCEDURILE PARLAMENTARE
- GENERALE
- 6.1. Sesizarea ......................
- 6.2. Procedura de pregãtire a lucrãrilor Camerelor
Extras din curs
Originea Dreptului parlamentar se considerã cã este .Manualul. lui T.Jeferson,
elaborat de acesta ca preºedinte al Senatului SUA, în care a reunit practicile consacrate
în activitatea adunãrii.
Dupã unii autori (prof.I.Deleanu), originile Dreptului parlamentar se regãsesc în
regulile ce configurau activitatea diferitelor adunãri reprezentative, începând cu
Senatul roman, continuând cu Parlamentul englez medieval, cu Dieta polonezã, cu
Parlamentul francez înainte de Revoluþia francezã etc.
În realitate, Dreptul parlamentar este consecinþa formãrii Parlamentelor în sensul
modern al termenului, adicã atunci când acestea:
- au cãpãtat un rol prioritar în cadrul regimului politic, în dauna monarhiei (ce s-a
transformat în monarhie constituþionalã) sau în cadrul regimului republican, devenind
sediul suveranitãþii (aºa numita suveranitate parlamentarã, dominantã în secolul XIX
în numeroase þãri);
- Guvernul (cabinetul) a apãrut ca o nouã autoritate în cadrul puterii executive,
separatã de ºeful statului, iar rãspunderea sa politicã faþã de Parlament, indiferent de
faptul cã este numit exclusiv de Parlament sau doar de ºeful statului, pe baza unei
prezumþii de încredere, a fost decisivã pentru formarea ºi caracterizarea regimului
parlamentar;
- s-a constituit sistemul reprezentativ ºi, în cadrul acestuia, pluralismul politic,
Parlamentul devenind locul de înfruntare ºi agregare a intereselor ºi reprezentãrilor ce
îºi disputã întâietatea în societate, prin intermediul opiniei publice ºi a celor care o
formeazã în cadrul mass-media.
Evoluþia parlamentarismului a fost de la suveranitatea parlamentarã la
Parlamentul raþionalizat, îndeosebi dupã al doilea rãzboi mondial. Unul din aspectele
definitorii în acest sens este evoluþia de la fetiºismul legii, când aceasta era
incontrolabilã ºi incontestabilã, un ecran opac între Parlament ºi societate, la controlul
constituþionalitãþii legii, când aceasta devine transparentã, controlabilã în ce priveºte
legitimitatea sa constituþionalã ºi, deci, în mod legitim contestabilã.
Locul Dreptului parlamentar în sistemul de drept românesc
Dreptul constituþional reglementeazã locul ºi rolul Parlamentului în regimul
politic constituþional, precum ºi relaþiile sale cu celelalte autoritãþi publice
(bicameralismul, caracterul de autoritate suprem reprezentativã a Parlamentului ºi de
unicã autoritate legiuitoare etc.), pe când Dreptul parlamentar reglementeazã
activitatea parlamentarilor în cadrul Parlamentului, ca ºi funcþionarea internã a
acestuia, adicã modul de executare în Parlament a mandatului parlamentar. De aceea,
dreptul parlamentar este o subramurã a dreptului constituþional, cum sunt ºi dreptul
electoral sau justiþia constituþionalã.
Dreptul constituþional, în cadrul doctrinei profesorului Louis Favorieu privind
conþinutul acestuia, este format din dreptul constituþional substanþial, cuprinzând
drepturile ºi libertãþile fundamentale, esenþiale în definirea statutului cetãþeanului ºi a
relaþiei sale cu statul, dreptul constituþional instituþional, definind autoritãþile (organele)
statului, ºi dreptul constituþional normativ, privind sistemul juridic.
Din acest punct de vedere, dreptul parlamentar este o subramurã a dreptului
constituþional instituþional ºi normativ. Faþã de dreptul constituþional substanþial el
Preview document
Conținut arhivă zip
- Drept Parlamentar.doc