Dreptul Afacerilor

Curs
7.5/10 (4 voturi)
Domeniu: Drept
Conține 1 fișier: doc
Pagini : 50 în total
Cuvinte : 32604
Mărime: 125.88KB (arhivat)
Publicat de: Stancu Păduraru
Puncte necesare: 0

Cuprins

  1. Capitolul I. Introducere în sistemul român de drept
  2. I.Noţiuni socio-juridice introductive 4
  3. 1.Naţiunea şi suveranitatea naţională
  4. 2.Statul
  5. 3.Cetăţenia
  6. 4.Drepturile fundamentale ale cetăţenilor
  7. 5.Îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor
  8. 6.Teritoriul
  9. 7.Sistemul administrativ în România
  10. 7.1.Parlamentul
  11. 7.2.Puterea executivă
  12. 7.3.Autoritatea judecătorească
  13. 7.4.Preşedintele României
  14. II. Dreptul 6
  15. 1.Definiţia dreptului
  16. 2.Factorii de configurare a dreptului
  17. 3.Categorii de drept
  18. 3.1.Dreptul privat
  19. 3.2.Dreptul public
  20. 4.Principii ale dreptului
  21. III. Norma de drept 7
  22. 1.Definiţia şi trăsăturile normei juridice
  23. 2.Clasificarea normelor juridice
  24. 3.Aplicarea normelor juridice
  25. 3.1.Aplicarea legii în spaţiu
  26. 3.2. Aplicarea legii în timp
  27. 3.3. Aplicarea legii asupra persoanelor
  28. IV. Izvoarele de drept 7
  29. 1.Izvoarele directe
  30. 2.Izvoarele indirecte
  31. V. Raportul de drept 8
  32. 1.Noţiuni generale, caractere, definiţie
  33. 2.Subiectelel raportului juridic
  34. 2.1.Calitatea de subiect de drept
  35. 2.2.Persoana fizică – subiect de drept
  36. 2.3.Persoana juridică – subiect de drept
  37. 3.Conţinutul raportului juridic
  38. 4.Obiectul raportului juridic
  39. PARTEA A II-A
  40. ACTIVITATEA DE AFACERI
  41. Capitolul II. Introducere în Dreptul afacerilor 10
  42. 1.Afacerea: concept şi realităţi moderne
  43. 2.Noţiunea de „comerţ“
  44. 3.Conceptul de „Drept al afacerilor“
  45. 4.Definiţia şi trăsăturile Dreptului afacerilor
  46. 5.Istoricul legislaţiei comerciale române
  47. 6.Izvoarele Dreptului afacerilor
  48. Capitolul III. Afacerile ca fapte de comerţ 11
  49. 1.Faptele de comerţ în dreptul român
  50. 1.1.Actele şi faptele de comerţ
  51. 1.2.Noţiunea şi caracterele faptelor de comerţ
  52. 1.3.Clasificarea faptelor de comerţ
  53. 2.Faptele de comerţ obiective
  54. 2.1.Operaţiunile de interpunere în schimb
  55. 2.2.Operaţiunile de producţie
  56. 2.3.Operaţiunile conexe şi accesorii
  57. 3.Faptele de comerţ subiective
  58. 4.Faptele unilaterale sau mixte
  59. PARTEA A III-A
  60. PARTICIPANŢII ÎN AFACERI
  61. Capirolul IV. Subiectele dreptului afacerilor 13
  62. 1.Necomercianţii participanţi în afaceri
  63. 1.1.Reguli generale aplicabile necomercianţilor
  64. 1.2.Necomercianţii persoane fizice
  65. 1.3.Necoemrcianţii persoane juridice
  66. 2.Comercianţii participanţi în afaceri
  67. 2.1.Noţiunea de „comerciant
  68. 2.2.Categoriile de comercianţi
  69. 2.3.Calitatea de comerciant
  70. 2.3.1. Dobândirea calităţii de comerciant
  71. 2.3.1.1.Persoanele fizice
  72. 2.3.1.2.Societăţile comerciale
  73. 2.3.2.Situaţia altor persoane juridice
  74. 2.3.3.Dovada calităţii de comerciant
  75. 2.3.4.Încetarea calităţii de omerciant
  76. 2.4.Capacitatea cerută persoanei fizice pentru a fi comerciant
  77. 3.Auxiliarii comercianţilor
  78. 3.1.Noţiuni generale
  79. 3.2.Reprezentarea comercială
  80. 3.2.1.Definiţia reprezentării comerciale
  81. 3.2.2.Condiţiile reprezentării comerciale
  82. 3.2.3.Încetarea reprezentării comerciale
  83. Capitolul V. Obligaţiile comercianţilor şi publicitatea comercială 18
  84. 1.Obligaţiile comercianţilor
  85. 2.Publicitatea comercială
  86. 2.1.Rolul publicităţii în Registrul comerţului
  87. 2.2.Efectele înregistrării
  88. Capitolul VI. Societăţile comerciale 19
  89. 1. Specificul societăţilor comerciale
  90. 1.1.Diversitatea formelor asociative
  91. 1.2.Formele societăţilor comerciale
  92. 1.2.1.Societatea în nume colectiv
  93. 1.2.2.Societatea în comandită simplă
  94. 1.2.3.Societatea pe acţiuni
  95. 1.2.4.Societatea în comandită pe acţini
  96. 1.2.5.Societatea cu răspundere limitată
  97. 1.2.6.Societatea comercială bancară
  98. 1.2.7.Societatea comercială de ascigurări
  99. 1.2.8.Societatea cu participaţiune străină
  100. 2.Norme comune privind constituirea societăţilor comerciale
  101. 2.1.Actul constitutiv
  102. 2.1.1.Noţiunea actului constitutiv
  103. 2.1.2.Etapele constituirii societăţii comerciale
  104. 2.1.3.Condiţii de fond generale şi comune actelor constitutive
  105. 2.1.4.Condiţii de fond specifice actelor constitutive
  106. 2.1.5.Condiţii de formă obligatorii ale actului constitutiv
  107. 2.2.Statutul societăţii
  108. 2.3.Constituirea structurilor societare
  109. 2.3.1.Filiala
  110. 2.3.2.Sucursala
  111. 2.3.4.Reprezentanţa (Agenţia)
  112. 2.4.Clauzele contractuale
  113. 3.Organele de conducere şi control
  114. 3.1.Noţiuni introductive
  115. 3.2.Adunarea generală a asociaţilor
  116. 3.3.Administratorii societăţii
  117. 3.4.Controlul activităţii societăţii.Cenzorii
  118. 4.Dizolvarea şi lichidarea societăţii
  119. 4.1.Fazele încetării existenţei societăţii
  120. 4.2.Dizolvarea societăţii
  121. 4.2.1.Noţiune
  122. 4.2.2.Cauze generale de dizolvare
  123. 4.2.3.Efectele dizolvării
  124. 4.3.Lichidarea societăţii comerciale
  125. 5.Reorganizarea judiciară şi falimentul

Extras din curs

PARTEA I

MEDIUL JURIDIC AL AFACERILOR

CAPITOLUL I

INTRODUCERE ÎN SISTEMUL ROMÂN DE DREPT

I. NOŢIUNI SOCIO-JURIDICE INTRODUCTIVE

Pentru înţelegerea locului şi importanţei dreptului în societate pe de o parte iar pe de altă parte în sistemul general al ştiinţelor se impun clarificări, delimitări ale categoriilor şi termenilor avuţi în vedere în cadrul prezentului curs: societate, stat, drept, morală, categorii de drept (obiectiv, subiectiv), putere politică, instituţie politică, ştiinţa dreptului, administraţie publică etc.

1. Naţiunea şi suveranitatea naţională

Dreptul reglementează relaţii umane care se formează în cadrul unei colectivităţi de oameni, ce trăieşte de mai multe generaţii pe un acelaşi teritoriu, prin voinţa lor comună, reprezentând o naţiune.

Noţiunea de suveranitate conţine, pe de o parte, supremaţia, adică însuşirea de a fi deplină, nelimitată şi nesubordonată, iar pe de altă parte, independenţa, ceea ce semnifică neatârnarea faţă de orice putere străină şi se manifestă în relaţile externe. Pe plan politico-juridic, suveranitatea este expresia dreptului naţiunilor la autodeterminare.

2 Statul

Statul este instituţia juridică voită şi creată de naţiune, investind-o cu putere suverană. Statul este expresia puterii suverane a naţiunii, de unde rezultă că cele trei condiţii de existenţă a statului sunt : naţiunea, teritoriul şi puterea publică. Într-adevăr, statul ca instituţie juridică (“statul de drept”) este creat de naţiune, el exprimând în permanenţă voinţa naţiunii, iar puterea suverană cu care este investit statul de către naţiune se exercită asupra întregului teritoriu naţional.

3. Cetăţenia

Cetăţenia este legătura politică şi juridică ce se stabileşte între un individ şi stat. Acestă legătură este impusă individului de către stat, care este suveran în determinarea elementelor ce permit să se facă distincţie între “cetăţeni” şi “străini”. Articolul 1 din Legea nr. 21/1991 privind cetăţenia română precizează că : “cetăţenia română exprimă apartenenţa şi legătura unei persoane la statul român”. Cetăţenii români sunt egali în faţa legii (articolul 4 din Constituţie).

Cetăţenia română se poate dobâdi:prin naştere, prin repatriere , prin acordarea la cerere ,

Cetăţenia română se pierde: prin retragere , prin aprobarea renunţării la cetăţenie, în alte situaţii speciale.

Dovada cetăţeniei române se face cu buletinul de identitate, paşaport sau, în cazuri speciale, prin certificat eliberat de reprezentanţele diplomatice române din străinătate.

4. Drepturile fundamentale ale cetăţenilor

Drepturile fundamentale ale cetăţenilor sunt drepturi subiecive esenţiale pentru viaţa, libertatea şi demnitatea acestora, pentru libera şi deplina dezvoltare a personalităţii umane, stabilite prin Constituţie şi prin Convenţiile Internaţionale la care România a aderat, şi garantate prin legi.

Drepturile şi libertăţile fundamentale prevăzute şi consacrate în acest mod, se pot grupa astfel :

A.Drepturile şi libertăţile social-politice , la rândul lor se pot grupa în :

1. Drepturile şi libertăţile personale (inviolabilităţi)

2. Drepturile şi libertăţile democratice dintre care se evidenţiază :

3. Drepturile şi libertăţile politice din care fac parte:

B.Drepturile social–economice care se caracterizează prin prevederile constituţionale privind : dreptul la muncă şi la protecţia socială a muncii salariaţilor inclusiv inclusiv limitarea zilei de muncă la 8 ore şi interzicerea muncii forţate; dreptul la grevă pentru apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale etc

C.Drepturile garanţii ale exercitării nestingherite a celorlalte drepturi şi libertăţi fundamentale: dreptul de petiţionare, acordat nu numai cetăţenilor individuali, ci şi „organizaţilor legal constituite” şi implică obligaţia autorităţilor publice sesizate de a răspunde; dreptul persoanelor vătămate de autoriţile publice de a obţine reparaţii

Constituţia României din 1991 cu modificările ulterioare, prevede de asemenea, ca o garanţie suplimentară pentru apărarea „drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti”, Instituţia Avocatului Poporului care, în acest scop, îşi poate exercita atribuţiile fie din oficiu, fie la cererea persoanei lezete în drepturile şi libertăţile sale.

5. Îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor

Îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor se referă la : fidelitatea faţă de ţară, care include şi obligativitatea depunerii jurământului de către cetăţenii investiţi cu o funcţie publică; respectare Constituţiei şi a legilor, apărarea ţării incluzând şi obligativitatea serviciului militar pentru bărbaţi; contribuţia exclusiv financiară la cheltuieli publice în baza sistemului de taxe şi impozite stabilit prin lege ordinară şi exercitarea cu bună credinţă a drepturilor şi libertăţilor cetăţenesti fără a se încălca drepturile şi libertăţile celorlalţi.

6. Teritoriul

Teritoriul statului este partea globului pământesc delimitată prin frontiera de stat, cuprinzând solul, subsolul, apele şi coloana aeriană deasupra solului şi apelor, asupra căreia se exercită suveranitatea statului.

Din punct de vedere administrativ, teritoriul României este organizat în comune, oraşe, judeţe. Limitele unităţilor teritorial-administrative, precum şi constituirea de zone economice se prevăd prin legi organice. Articolul 3 din Constituţie stipulează că pe teritoriul României nu pot fi strămutate sau colonizate populaţii străine.

7. Sistemul administrativ în România

Puterea de stat, puterea cu care statul este investit de naţiune, se exercită potrivit unor reguli, care îi stabilesc întinderea şi modalităţile de exercitare. Se caracterizează prin următoarele atribute:

o este o putere instituţionalizată

o este o putere publică

o este o putere de comandă şi constrângere,

În scopul exercitării puterii sale suverane, statul ca instituţie juridică, este dotat cu organe de expresie a acesteia denumite, în termenii Constituţiei „autorităţi publice”. În funcţie de domeniul în care acestea exercită puterea suverană de stat, se pot distinge: puterea legislativă; puterea executivă; puterea

Indiferent de forma de guvernământ (de conducere, de cârmuire a treburilor publice) în statele democratice, exercitarea puterii suverane a statului se bazează pe principiul separaţiei puterilor în stat, potrivit căruia fiecare dintre cele trei puteri (legislativă, executivă şi judecătorească) îşi are domeniul său propriu, pe care nici una din celelalte două nu trebuie să-l încalce.

Autoritatea publică, nedefinită de textul Constituţiei trebuie înţeleasă ca fiind organul de stat ce deţine puterea legitimă de a comanda, de a obliga pe toată lumea. În orice caz “autoritatea publică” nu coincide integral cu noţiunea de “organ de execuţie” şi nici cu cea de “putere a statului”.

Astfel, textul constituţional enumeră în ordine precizând totodată şi principalele lor atribuţii următoarele “autorităţi publice”:

A. Parlamentul

Parlamentul este definit ca fiind “organ reprezentativ suprem al poporului român” şi “unică autoritate legiuitoare”. Cu toate acestea puterea de a legifera nu aparţine în toată plenitudinea ei numai Parlamentului, deoarece art. 90 – Constituţie prevede şi procedura “referendumului” în “probleme de interes naţional” declanşată la iniţiativa Preşedintelui României (doar cu “consultarea” Parlamentului). Pe de altă parte, art. 114 Constituţie prevede şi posibilitatea “delegării legislative” adică obligarea temporar a Guvernului (autoritate executivă) de a emite “ordonanţe” în domeniul legilor ordinare.

B. Puterea executivă

a) Guvernul, ca autoritate publică ce exercită puteri executive asigură „realizarea politcii interne şi externea ţării potrivit programului de guvernare acceptat de parlament” , şi are conducerea generală a administraţiei publice. Este alcătuit din prim-ministru, miniştrii şi alţi membri stabiliţi prin lege organică (art. 101 - Constituţie).

Preview document

Dreptul Afacerilor - Pagina 1
Dreptul Afacerilor - Pagina 2
Dreptul Afacerilor - Pagina 3
Dreptul Afacerilor - Pagina 4
Dreptul Afacerilor - Pagina 5
Dreptul Afacerilor - Pagina 6
Dreptul Afacerilor - Pagina 7
Dreptul Afacerilor - Pagina 8
Dreptul Afacerilor - Pagina 9
Dreptul Afacerilor - Pagina 10
Dreptul Afacerilor - Pagina 11
Dreptul Afacerilor - Pagina 12
Dreptul Afacerilor - Pagina 13
Dreptul Afacerilor - Pagina 14
Dreptul Afacerilor - Pagina 15
Dreptul Afacerilor - Pagina 16
Dreptul Afacerilor - Pagina 17
Dreptul Afacerilor - Pagina 18
Dreptul Afacerilor - Pagina 19
Dreptul Afacerilor - Pagina 20
Dreptul Afacerilor - Pagina 21
Dreptul Afacerilor - Pagina 22
Dreptul Afacerilor - Pagina 23
Dreptul Afacerilor - Pagina 24
Dreptul Afacerilor - Pagina 25
Dreptul Afacerilor - Pagina 26
Dreptul Afacerilor - Pagina 27
Dreptul Afacerilor - Pagina 28
Dreptul Afacerilor - Pagina 29
Dreptul Afacerilor - Pagina 30
Dreptul Afacerilor - Pagina 31
Dreptul Afacerilor - Pagina 32
Dreptul Afacerilor - Pagina 33
Dreptul Afacerilor - Pagina 34
Dreptul Afacerilor - Pagina 35
Dreptul Afacerilor - Pagina 36
Dreptul Afacerilor - Pagina 37
Dreptul Afacerilor - Pagina 38
Dreptul Afacerilor - Pagina 39
Dreptul Afacerilor - Pagina 40
Dreptul Afacerilor - Pagina 41
Dreptul Afacerilor - Pagina 42
Dreptul Afacerilor - Pagina 43
Dreptul Afacerilor - Pagina 44
Dreptul Afacerilor - Pagina 45
Dreptul Afacerilor - Pagina 46
Dreptul Afacerilor - Pagina 47
Dreptul Afacerilor - Pagina 48
Dreptul Afacerilor - Pagina 49
Dreptul Afacerilor - Pagina 50

Conținut arhivă zip

  • Dreptul Afacerilor.doc

Alții au mai descărcat și

Teoria distinctă a dreptului

INTRODUCERE Studierea dreptului afacerilor este important pentru însuşirea elementelor esenţiale ale dreptului afacerilor ca disciplină distinctă...

Dreptul Afacerilor

Somatia de plata in comparatie cu procedura de drept comun in recuperarea creantelor CONSIDERATII INTRODUCTIVE Adoptata in temeiul art.1 pct. V...

Organizarea și funcționarea consiliului superior al magistraturii

INTRODUCERE Sistemul judiciаr, reprezintă în orice stаt democrаtic o componentă esenţiаlă а civilizаţiei şi progresului sociаl, constituie o...

Izvoarele Dreptului Afacerilor

I.Cutuma ca izvor de drept Înţelegerea evoluţiei dreptului în decursul timpului implică cunoaşterea - între altele - a conturării şi dezvoltării...

Dreptul Afacerilor

Dreptul afacerilor Dreptul afacerilor =un ansamblu de reglementari legale care vizeaza o problematica vasta si se refera la activitatile...

Principiile Dreptului

1. NOŢIUNEA PRINCIPIILOR FUNDAMENTALE (GENERALE) ALE DREPTULUI Principiile de drept sunt ideile conducătoare (prescripţiile fun¬damentale) ale...

Dreptul Afacerii

Cap.I. NOȚIUNI DE DREPTUL AFACERILOR 1.1. ASPECTE GENERALE Dreptul afacerilor este teoretizat într-o variantǎ nuanțatǎ a dreptului comercial,...

Dreptul Afacerilor

Capitolul 1 CONCEPTE ŞI DEFINIŢII ÎN MATERIA DREPTULUI AFACERILOR 1.1.Noţiunea de drept al afacerilor sau drept comercial În sens etimologic,...

Te-ar putea interesa și

Teoria distinctă a dreptului

INTRODUCERE Studierea dreptului afacerilor este important pentru însuşirea elementelor esenţiale ale dreptului afacerilor ca disciplină distinctă...

Izvoarele Dreptului Afacerilor

I.Cutuma ca izvor de drept Înţelegerea evoluţiei dreptului în decursul timpului implică cunoaşterea - între altele - a conturării şi dezvoltării...

Principiile dreptului afacerilor

1. Dispoziții generale despre Dreptul afacerilor Putem defini Dreptul afacerilor, în sens larg, ca fiind totalitatea activităților...

Dreptul Afacerilor

LECłIA 1. Consideratii generale Definitia si însemnătatea dreptului afacerilor Pasul 1. Definitii Dreptul afacerilor desemnează activităti...

Dreptul Afacerilor

NOTĂ INTRODUCTIVĂ Locul şi importanţa disciplinei 1. Sub raport didactic: a) locul disciplinei în cadrul programei de învăţămînt Disciplina de...

Dreptul Afacerilor

1.1. Noţiunea şi obiectul dreptului afacerilor Dreptul afacerilor este o ramură de drept care cuprinde totalitatea normelor juridice ce...

Dreptul Afacerii

Cap.I. NOȚIUNI DE DREPTUL AFACERILOR 1.1. ASPECTE GENERALE Dreptul afacerilor este teoretizat într-o variantǎ nuanțatǎ a dreptului comercial,...

Elemente de Drept al Afacerilor

PARTEA I. OBIECTUL ŞI SUBIECŢII DREPTULUI AFACERILOR; CONCURENŢA COMERCIALĂ ŞI FONDUL DE COMERŢ CAPITOLUL I. OBIECTUL ŞI SUBIECŢII DREPTULUI...

Ai nevoie de altceva?