Etică Profesională și Transparență în Administrația Publică

I. Transparenţă decizională şi principiile administraţiei deschise

I.1. Conceptul de „transparenţă decizională”

Sintagma de transparenţă decizională desemnează setul de instrumente prin care administraţia (instituţiile şi autorităţile administraţiei publice locale) dă socoteală cetăţenilor / contribuabililor cu privire la activitatea desfăşurată în serviciul acestora. În calitatea lor de contribuabili, cetăţenii au dreptul de a fi informaţi sau consultaţi, precum şi de a participa la deciziile luate de către autorităţile administraţiei publice locale şi centrale, pe care le susţin financiar prin taxele şi impozitele pe care le plătesc.

Transparenţa activităţii administraţiei publice locale constituie regula în toate etapele şi procedurile (premergătoare, concomitente şi ulterioare) deciziei administrative, confidenţialitatea fiind excepţia care se limitează la informaţia stabilită prin lege datorită nevoii protejării unor interese specifice domeniului siguranţei publice, prevenirii infracţiunilor, protejării monezii şi a creditului, a intimităţii.

Lipsa transparenţei, alături de alte carenţe ale activităţii de reglementare, conduce la încrederea scăzută a societăţii în forţa şi importanţa actelor normative. Absenţa consultărilor face ca normele să fie frecvent modificate sau înlocuite, lucru ce determină o accentuată instabilitate legislativă şi nu oferă siguranţa necesară cadrului legal existent în România. Aplicarea reală a principiului transparenţei (care acoperă si procedurile, şi garanţiile care privesc atât accesul la informaţii, cât şi participarea la procesul de decizie) ar duce la o mai mare încredere în legi şi reglementări, din moment ce ele au fost adoptate cu consultarea celor interesaţi.

Transparenţa are rolul de a preveni acţiunile care ameninţă integritatea publică (acte de corupţie) şi de a evalua performanţa administraţiei publice locale (capacitatea administrativă).

Modalităţile prin care se operaţionalizează transparenţa ţin de:

• asigurarea accesului cetăţenilor la informaţiile de interes public,

• participarea cetăţenilor la elaborarea de acte normative şi la şedinţele publice.

Pornind de la această premisă, totuşi nu orice intâlnire a administraţiei publice în care se discută despre un proiect de lege este o consultare publică. Consultarea publică presupune îndeplinirea unei proceduri minime de lucru:

- publicarea proiectului de reglementare;

- anunţarea intenţiei de a reglementa;

- solicitarea şi înaintarea unor opinii / comentarii la un text de reglementare, prin realizarea unui schimb de documente, într-un interval de timp dat;

- dezbaterea acestor documente în şedinţă publică.

În lipsa acestor elemente nu se poate spune că a avut loc o consultare publică.

Pe de altă parte, cetăţenii nu pot participa la reglementarea unor chestiuni sau la şedinţele publice care dezbat informaţii privind:

• apărarea naţională, siguranţa naţională şi ordinea publică;

• activităţi comerciale, dacă afectează concurenţa loială;

• datele personale

I.2. Liberul acces la informaţiile de interes public şi transparenţa decizională ca instrumente de promovare a bunei guvernări

Informatia este oxigenul democratiei, iar democraţia ar fi de neconceput fără accesul liber al publicului la informaţii. Lipsa transparenţei în viaţa politică şi în actul de guvernare reprezintă unul dintre obstacolele cele mai greu de depăşit către o societate democratică, în care cetăţenii să aibă încredere în oamenii politici şi în guvernanţi. Dar informaţia nu reprezinta numai o necesitate pentru cetăţeni, ea este şi un element esenţial al unei bune conduceri. Istoria mai veche sau mai recentă ne arată că o guvernare proastă are nevoie de secrete pentru a putea rezista, dar şi realitatea că secretomania şi autoritarismul guvernărilor duce, în mod inevitabil, la proliferarea abuzului, corupţiei şi ineficienţei şi, în final, la falimentul regimurilor de acest tip.

Cu toate acestea, majoritatea guvernelor preferă să-şi administreze afacerile in secret. În Swahili, unul dintre cuvintele folosite pentru guvern inseamnă "secret cumplit". Chiar şi guvernele democratice preferă să-şi administreze majoritatea afacerilor la adăpost de ochii publicului. Şi guvernele pot găsi oricând motive pentru a păstra secrete - interesele privind securitatea naţională, ordinea publică şi interesul mai larg al publicului sunt câteva exemple in acest sens. Prea adesea guvernele tratează informţia oficială drept proprietatea lor în loc de a o privi drept un bun pe care il deţin şi il păstrează in numele poporului.

De aceea, accesul neîngrădit al cetăţenilor la informaţia de interes public şi participarea lor la luarea deciziilor sunt considerate două dintre premisele cele mai importante ale unei guvernări democratice şi responsabile. Informaţia le permite cetăţenilor, pe de o parte, să aprecieze în cunoştinţă de cauză acţiunile administraţiei, iar pe de altă parte, să participe în mod avizat la dezbaterile şi la luarea deciziilor care îi privesc.