Problematica dreptului afacerilor

Actualmente, pe plan international, are loc un amplu proces de regandire a vechilor principii,

concepte, categorii politice, economice si financiare.

De asemenea, se incearca repozitionarea relatiilor comerciale pe noile fundamente impuse de

revolutiile care au avut loc in Europa centrala si de est in ultimul deceniu al secolului trecut, precum

si dupa incetarea razboiului rece.

In acest context, principiile fundamentale, alaturi de normele promovate de catre Conventia

Natiunilor Unite pentru Dreptul Comertului International, cum ar fi: libertatea comertului, concurenta

loiala, egalitatea partilor, libertatea conventiilor, buna credinta, au devenit coordonatele dezvoltarii

actuale a comertului mondial.

Importanta tranformarilor, mai mult decat substantiale, in comertul mondial este reliefata si

de urmatoarele considerente:

-raporturile juridice de comert international sunt reglementate atat de norme juridice

comerciale cu caracter intern, cat si de norme de drept cuprinse in acordurile si tratatele

internationale;

-exista un permanent „razboi”(sui generis), nascut din multitudinea si diversitatea

reglementarilor cu caracter comercial care se suprapun sau se contrazic uneori;

-asistam la numeroase eforturi, desfasurate pe plan mondial, pentru elaborarea unor reguli

uniforme ori a unor legi cadru, menite sa conduca la promovarea unor reguli unitare aplicabile

raporturilor juridice de comert international.

Avand in vedere complexitatea si importanta deosebita a Dreptului Afacerilor in lumea

contemporana, prin cursul de fata ne propunem sa dam un raspuns urmatoarelor probleme:

-familiarizarea studentilor cu principiile, notiunile si conceptele cu care opereaza Dreptul

Afacerilor

-evidentierea principalelor tendinte si orientari manifestate in codificarea multitudinii si

diversitatii de reglementari intalnite in fluxurile comerciale

-reliefarea evolutiilor inregistrate in ultimii ani, in tara noastra, in alinierea legislatiei noastre

comerciale la legislatia europeana si indeosebi la Dreptul comunitar si, nu in ultimul rand, al

dispozitiilor normative din conventiile internationale la care Romania este parte.

I. NOTIUNEA AFACERILOR. PARTICULARITATI.

1) Notiunea Dreptului Afacerilor

Putem defini Dreptul Afacerilor, in sens larg, ca fiind totalitatea activitatilor economice,

bancare, financiare, etc., prin care se realizeaza, la nivel mondial, schimburile economice,

cooperarea economica si tehnico-stiintifica.

Stricto sensu, Dreptul Afacerilor este definit prin insasi gama de operatiuni de import/export,

derulate de persoane fizice si/sau juridice dintr-un stat cu parteneri cu aceeasi vocatie dintr-un alt

stat, avand ca obiect marfurile, capitalurile si serviciile.

Din aceasta definitie reiese, cu claritate, ca Dreptul Afacerilor insumeaza acele norme

juridice „care reglementeaza relatiile comerciale ce depasesc cadrul intern sau international al

unui stat si au aderente internationale, cu doua sau mai multe sisteme de drept nationale”.

2) Obiectul Afacerilor

Este constituit de catre raporturile juridice patrimoniale, care au un caracter volitional si

patrimonial, precum si de de comercialitate si internationalitate.

3)Caracteristicile fundamentale ale obiectului Dreptului Afacerilor se deslusesc, cu

limpezime, din definirea obiectului acestuia, si anume:

a) caracterul volitional, care rezida din faptul ca participantii la activitatea de comert intern

si international isi stabilesc, potrivit vointei lor proprii, drepturi si obligatii corelative in domeniul

schimburilor, al cooperarii tehnico-stiintifice si economice.

b) caracterul patrimonial este conferit de acele raporturi patrimoniale, evaluabile in bani,

care iau nastere intre cei care iau parte la vehicularea marfurilor, valorilor si cunostintelor pe plan

mondial si care urmaresc obtinerea unui profit.

c) caracterul comercial este relevat de recurgerea la anumite criterii, in raport de definirea

sa, in dreptul intern. Cel mai important criteriu se desprinde din prevederile art. 3 alin. 2 din Codul

Comercial Roman, care arata ca actele civile se disting de actele comerciale prin cauza acestora din

urma, ce consta in interpunerea in procesul de circulatie a marfurilor si serviciilor cu intentia de a

realiza beneficii;