Cuprins
- 1.Unitatea de învăţare nr.1
- - Introducere.1
- - Obiectivitatea cursului.1
- - Motivaţia curriculară.1
- - Scopul unităţilor de învăţare.1
- - Tematica unităţiilor de învăţare.2
- - Bibliografie.4
- 2.Unitatea de învăţare nr.2
- - Metodologie sociologică.5
- - Specificul cunoaşterii credităţii sociale.5
- - Rolul ipotezei în cercetarea sociologică.7
- - Niveluri şi etape ale cercetării sociologice.8
- - Metode şi tehnici de cercetare.10
- 3.Unitatea de învăţare nr.3
- - Geneza sociologiei juridice.16
- - Precursori ai sociologiei juridice.16
- 4.Unitatea de învăţare nr.4
- - Constituirea şi evoluţia sociologiei juridice.19
- - Contribuţii ale sociologiei juridice româneşti.23
- - Raporturile sociologiei juridice cu alte discipline socio-umane.25
- - Funcţiile sociologiei juridice.26
- 5.Unitatea de învăţare nr.5
- - Structuri sociale.28
- - Comunităţi şi colectivităţi umane.28
- - Grupurile sociale.29
- - Grupul mic (microgrupul).32
- - Status şi rol.33
- 6.Unitatea de învăţare nr.6
- - Instituţii sociale.35
- 7.Unitatea de învăţare nr.7
- - Fenomene, fapte şi raporturi juridice.39
- 8.Unitatea de învăţare nr.8
- - Societatea –reţea de relaţii.42
- - Socialitatea şi sociabilitatea.42
- - Sistemul social.42
- - Relaţii sociologice şi nonsociologice.43
- 9.Unitatea de învăţare nr.9
- - Controlul social.45
- - Dreptul instrument al controlului social.45
- - Norme şi sancţiuni sociale şi juridice.46
- 10.Unitatea de învăţare nr.10
- - Socializarea şi integrarea socială.49
- - Instanţe şi tipurile de socializare.49
- 11.Unitatea de învăţare nr.11
- - Reacţia societăţii la criminalitate.52
- 12.Unitatea de învăţare nr.12
- - Reacţia societăţii la pedeapsa capitală.54
- 13.Unitatea de învăţare nr.13
- - Devianţă şi crimă.57
- - Tipologia devianţei.57
- - Relativitatea devianţei.58
- 14.Unitatea de învăţare nr.14
- - Teorii despre devianţă.60
- 15.Unitatea de învăţare nr.15
- - Delicvenţa infantilă-juvenilă.68
- - Definiţie şi concept.68
- - Starea de minoritate sub raport juridic.68
- - Limitele răspunderii penale a minorilor.70
- - Fenomenul „copii străzii“.72
- - Mijloace de raportare şi înregistrare a crimei.73
Extras din curs
Unitatea de învăţare nr.1
INTRODUCERE
Obiectivitatea cursului
Problematica cursului de „sociologie juridică“ cuprinde teme de sociologie
generală, metodologie sociologică şi aplicaţii teoretice şi practice din aceste
perspective în ştiinţa dreptului.
Cele mai multe explicaţii şi exemplificări se referă la specificul cunoaşterii şi identificării
faptelor şi proceselor sociale, evaluarea impactului legilor şi activităţiilor de legiferare asupra
colectivităţii lor şi comunităţii umane, analiza socio-juridică a fenomenului devianţei şi delicvenţei
(cu referi ample la delicvenţe infantilo-juvenilă) precum şi reacţia societăţii la criminalitate.
Aspecte generare ale problematici şi sociologiei au fost selectate şi prezentate în lucrare în
scopul creeri la studenţi în drept a echipamentului intelectual de înţelegere şi analiza completă a
faptelor şi proceselor sociale în vederea utilizărilor în procesul practicii juridice şi de legiferare.
Motivaţia curriculară
Prezentul compendiu îşi propune formarea şi dezvoltarea cunoştinţelor de sociologie în
deplină corelaţie cu bagajul teoretic al celorlalte discipline juridice în vederea înţelegerii de către
studenţi a derulări dreptului in societate, evaluării percepţiei publice a dreptulu i şi a instituţiilor
legate de aceasta, precum şi analiza reactivităţii sociale faţă de infracţionalitate.
În conţinutul disciplinei de „sociologie juridică“ se regăsesc elemente specifice diferitelor
ramuri sociologice şi de drept (în special de drept penal, criminologie, drept execuţional penal).
Scopul unităţiilor de învăţare
În această privinţă am urmărit prin selectarea temelor ordinea şi logica argumentării şi
exemplificărilor practice ca aceste concepte, idei şi tehnici să ajute cursanţii în primul rând să
identifice locul şi rolul acestei discipline în ansamblul disciplinelor pe care le am de studiat. De
asemenea o importanţă susţinută am acordat aplicaţiilor practice sociologice în analiza impactului
dreptului cu societatea în asamblul ei cât şi în subsistemele acestei mergând până la indivizi umani.
Cursul de sociologie juridică se dovedeşte a fi o inţiere a studenţilor în drept în analiza şi
evaluarea faptelor şi proceselor sociale din perpectivă pluridisciplinară astfel încât să-i ajute pe
cursanţi în cariera lor juridică.
Unitatea de învăţare nr.2
METODOLOGIE SOCIOLOGICĂ
În prima etapă a istoriei sale, până în primele două decenii ale secolului XX-lea sociologia s-a
caracterizat prin elaborarea unor sisteme speculative şi a unor masive tratate, bazate îndeosebi pe
informaţii „de bibliotecă“ .
În etapa următoare (1920-1960) sociologia trece în extrema cealaltă a empirismului şi, în parte,
a operaţionalismului, sub acţiunea factorilor politici şi prin mijlocirea profesionalizării cercetărilor
şi a fărâmiţării tematicii şi problematicii investigate. În această etapă sociologia este caracterizată
prin empirism, sociografic şi fetişizarea analizelor cantitative.
Metodologia sociologică a fost puternic influenţată de apariţia şi larga răspândire a
investigaţiilor de masă (sondaje de opinie, măsurători demoscopice).
În ultimile decenii ale secolului XX se dezvoltă în sociologie analizele de tip calitativ.
Un indiciu sigur al maturităţii unei ştiinţe îl constituie existenţa unui ansamblu unitar şi riguros
de metode şi tehnici de cercetare şi formulare a rezultatelor.
2.1 Specificul cunoşterii
La începutul secolului al XX-lea se vehicula ideea că sociologia este ştiinţa cu cele mai multe
metode şi cu cele mai puţine rezultate în investigarea fenomenelor sociale. Afirmaţia, nu prea
departe de realitate, suprindea o situaţie determinată de domnia „cultului tehnicist“, de numărul
mare al metodelor empirice - dezvoltate mai ales în SUA – urmărind rezolvarea unor conflicte soci
ale. În primele decenii ale secolului XX-lea sociologia traversa o perioadă pe care ştiinţele naturii o
depăşiseră cu un veac în urmă. După primul război mondial s-au elaborat studii privind conceptul
de metodologie a cercetării vieţii sociale şi în acest context s-a dezvoltat şi metodologia sociologică
ştiinţifică.
Conceptul de metodologie desemnează un sistem de principii, norme de organizare a cercetării
prin intermediul cărora sunt elaborate metode, procedee şi tehnici de cercetare. Metodologia nu se
confunda cu teoria sociologică, deşi principiile care ghidează cercetarea îşi au izvorul în principiile
teoriei. Metodologia reprezintă de fapt, baza interacţiunii dintre teorie şi cercetarea empirică nefiind
reductibilă la ansamblul
metodelor şi tehnicilor utilizate în investigare. Cunoaşterea comună este realizată de către oameni
prin intermediul mijlocelor naturale (simţurile, gândirea, obijnuiţa, limbajul natural), în cadrul
experienţei cotidiene, pe baza activităţii practice nemijlocite.
Indivizii umani în virtutea acestor mijloace naturale poseda o concepţie cu privire la diversele
laturi şi fenomene ale vieţii socio-umane, au explicaţii şi formuleaza predicţii în legătură cu ele.
Intervine aici cunoaşterea la nivelul constiinţei comune, al simţului comun, al bunului simţ
adică, sistemul de reprezentări, cunoştinţe, explicaţii si interpretări obţinute în mod spontan, fară o
cercetare sistematică, fara modele ştiinţifice ci doar pe baza activitaţilor şi în condiţiile obişnuite
(loc de muncă, familie, cercuri de prieteni, organizaţii, diverse asocieri etc.).
Imaginile şi interpretările noastre despre fenomenele şi instituţiile sociale obţinute la nivelul
mentalităţii cotidiene, al conştiinţei comune sunt rezultatul unor mecanisme psihologice şi
socioculturale complexe în care oamenii urmează legea minimului efort de gândire. Ei adopta
strategii euristice pentru a obţine informaţii care să fie în acelaşi timp, cât mai simple şi mai uşor de
obţinut şi de o cât mai mare precizie.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Sociologie Juridica.pdf