Soluții Fiscale Individuale Anticipate

Regimul juridic al soluţiei fiscale individuale anticipate reglementat de art. 42 al Codului de procedură fiscală a fost modificat prin O.U.G nr. 129/2005, aprobată prin Legea 166/2006. Având în vedere că se constituie ca rezultat al unei consultanţe fiscale acordate de organele fiscale contribuabililor, indiferent de categoria acestora, am considerat oportună interpretarea următoarelor aspecte : ce este S.F.I.A, care este natura ei juridică, cu atat mai mult cu cat ea este opozabila si obligatorie in fata organelor fiscale, cu conditia ca termenii in care a fost formulata sa fie respectati de contribuabil.

1.1. Cadru juridic

Destinul instituţiei S.F.I.A este strâns legat de O.G. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală . Dacă în forma de proiect a Codului de procedură fiscală existau soluţii fiscale, forma publicată în 2003 nu conţine nici o referire la acestea .

S.F.I.A a fost consacrată prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1033/2004 de înfiinţare a Comisiei fiscale centrale ; tot în 2004 noua instituţie a dreptului fiscal a fost reglementată în Codul fiscal prin O.U.G 123/2004 prin care s-a modificat Legea 571/2003 privind Codul fiscal, competenţa în materia S.F.I.A revenind Comisiei fiscale centrale în temeiul art. 6 aliniat 5-8 din Codul fiscal, iar în 2005 prin O.G. 20/2005 , de modificare a Codului de procedură fiscală, prin art. 41 introdus de ordonanţă, S.F.I.A nu mai este în competenţa Comisiei fiscale centrale, ci a M.F.P. Prin O.U.G nr.129/2005 pentru modificarea şi completarea C. pr. Fisc. , aprobată prin Legea 166/2006 s-au introdus unele elemente noi privind S.F.I.A. Despre acestea, dar nu numai îşi propune să trateze articolul de faţă.

1.2. Definiţie

S.F.I.A. este actul administrativ emis de MFP şi aprobat prin hotărâre a Guvernului , în vederea soluţionării unei cereri a contribuabilului, referitoare la reglementarea unor situaţii fiscale de fapt viitoare (conf. art. 42 modificat de O.U.G 129/2005, aprobată prin Legea 166/2006).

În noua definiţie observăm două modificări:

- după sintagma „act administrativ” a dispărut atributul „fiscal”;

- a apărut obligativitatea aprobării prin hotărâre a Guvernului a S.F.I.A.

Dacă prima modificare are caracter formal, S.F.I.A rămâne un act fiscal prin consecinţele lui: opozabilitate faţă de organele fiscale, comunicarea către contribuabil, valabilitate atâta timp cât nu se modifică prevederile de drept material fiscal, încetarea valabilităţii prin ordin al preşedintelui ANAF etc.; cea de-a doua modificare este esenţială. În reglementarea din 2004, fiind în competenţa Comisiei fiscale centrale, S.F.I.A era semnată de preşedintele şi vicepreşedintele acestei comisii şi se comunica solicitantului (conf. art. 3 alin. 2 Ordinul 39/2005) şi organului fiscal competent pentru administrarea contribuabilului solicitant (conf. art. 8 alin. 6 din Ordinul 39/2005), de la data comunicării fiind opozabilă acestui organ fiscal (conf. art.10 alin. 2 din Ordinul 39/2005).

Prin O. G. 129/2005 S.F.I.A se aprobă prin hotărârea Guvernului (conf. art. 42 alin. 1 C. Pr. Fisc. modificat). Ce se schimbă?

În primul rând forţa juridică a S.F.I.A creşte : înainte era semnată de preşedinte (care conform Anexei Ordinului 39/2005 ocupă funcţia de secretar de stat cu atribuţii în domeniul politicii şi legislaţiei fiscale) şi vicepreşedinte (având funcţia de secretar de stat şi fiind chiar preşedintele ANAF), după modificare S.F.I.A este semnată de miniştrii.

În al doilea rând, iar după părerea noastră acesta este mai important, ca act administrativ ce se comunică numai contabilului căruia îi este destinat (conf. art. 42 alin. 3 modificat de C.pr. fisc.), este un act ce poate fi contestat; punându-se definitiv capăt disputei din doctrină în această materie.

Până la textul O.U.G. 129/2005 doctrina de specialitate era divizată între susţinători ai posibilităţii contestării SFIA şi contestatari ai acesteia. Astfel, într-o opinie, considerându-se că SFIA este un act administrativ ce nu-i este opozabil contribuabilului se susţine că deşi contestaţia este posibilă, nu prezintă interes. Într-o altă opinie se susţine că SFIA nu poate fi contestată în contencios administrativ .

De cu totul altă părere este un alt autor .

Argumentelor autorului de mai înainte le adăugăm unul de lege lata, formulat în art. 42 alin.5 modificat din C. pr. fisc. Potrivit acestuia, dacă reglementarea de drept material fiscal ce a stat la baza S.F.I.A s-a modificat, încetarea valabilităţii soluţiei se constată prin ordin al preşedintelui ANAF ce se comunică contribuabilului şi se poate contesta la instanţă judecătorească de contencios administrativ competentă. Din interpretarea textului, considerăm că dacă ordinul de încetare a valabilităţii poate fi contestat, cu atât mai mult şi S.F.I.A, cea a cărei valabilitate se constată, poate fi şi ea contestată.