Drept Fiscal

1. Bugetul de Stat – Notiune ,

Principalul plan financiar al statului, menit a asigura echilibrul general ,economic si social al societatii ,prin care sunt prevazute veniturile si cheltuielile aprobate pentru o anume perioada de timp( 1 An ).

2. Natura Juridica a Bugetului de Stat ,

In literatura de specialitate au fost exprimate opinii diverse cu privire la natura juridica a bugetului de stat

1. prima teorie care considera bugetul un act administrativ, apartine lui Gaston Jeze , care apreciaza ca bugetul nu este niciodata o lege .Pornind de la faptul ca atât veniturile cat si cheltuielile bugetare sunt simple evaluari de ordin financiar realizate de agenti administrativi ,ca si faptul ca bugetul cuprinde 2 parti – una privitoare la venituri si alta privitoare la cheltuieli , autorul considera ca bugetul veniturilor este un act-conditiune pusa de dreptul pozitiv agentilor administrativi. Din momentul votarii de catre parlament a veniturilor ,agentii administrativi pot da nastere creantelor in folosul tezaurului public.

Cu privire la cheltuieli si mai ales la cheltuielile privitoare la functionarea serviciului public ,instituite prin legi , votul sau lipsa bugetului este pentru aceste cheltuieli un lucru abstract ,indiferent din punct de vedere juridic.

2. a 2 teorie considera bugetul de stat drept o lege propriu-zisa si este sustinuta de profesorul francez Carre de Malberg .Pentru acesta bugetul constituie un adevarat program de administratie , pentru exercitiul apropiat , o dispozitie statuara pentru durata exercitiului pe care îl legifereaza .

Legea ,spune acesta , este orice deciziune emanata de la puterea legislativa ,legiuitorul neavând limita in actiunea sa decât pe aceea pe care si-o da singur.

Continuând rationamentul lui Malberg ,profesorul german Hanel stabileste principiul ca tot ce este imbracat in forma legii este o norma de drept. Esentialul unei legi intr-un stat constitutional este forma legii care poarta cu sine si cuprinsul juridic .

3. a 3 teorie sustine ca bugetul de stat este si lege si act administrativ si este sustinuta de profesorul Leon Duguit.

Pornind de la deosebirea dintre legea formala si legea materiala ,Duguit ajunge la concluzia ca bugetul este o lege in partile lui creatoare de dispozitii pe cale generala si un act de administratie in partile lui creatoare de acte individuale si concrete .

Bugetul veniturilor, apreciaza acesta ,este o lege materiala in tarile in care exista principiul anualitatii impozitului(in care perceperea anuala a impozitului este conditionata de votarea bugetului).

Opinia lui Duguit este inacceptabila ,legea bugetara anuala nu creeaza impozite noi,ci stabileste doar pe baza legilor ce le infiinteaza ,cuantumul acestora ,determinat de nevoia de cuantificare a cheltuielilor.

4. O alta opinie considera ca bugetul de stat este un plan financiar natura juridica specifica de lege.

Se apreciaza ca desi bugetul de stat este in esenta un plan financiar al statului ,totusi datorita interesului deosebit pe care societatea îl manifesta fata de acesta ,pentru a-i conferi forta executorie este supus spre aprobare Parlamentului ,ceea ce ii confera putere de lege .

Cum insa Parlamentul nu aplica procedura de adoptare a legilor unui document ce nu are trasaturile normei juridice ,se recurge la un subterfugiu de tehnica juridica si anume Parlamentul adopta o lege prin care aproba bugetul de stat , numita si legea de aprobare a bugetului de stat,care in partea generala cuprinde dispozitii de ordin general ,iar in partea speciala ,sub forma anexelor la lege ,cuprinde indicatorii financiari ai bugetului de stat .

3. Continutul Bugetului de Stat , Veniturile si Cheltuielile ,

Este format din 2 parti :

1. Partea de Venituri – cuprinde veniturile

2. Partea de Cheltuieli – cuprinde cheltuielile publice aprobate de Parlament

Veniturile publice

Resursele financiare ale societatii cuprind ansamblul resurselor financiare ale autoritarilor si institutiilor publice, resursele întreprinderilor publice si private, resurselor organismelor fara scop lucrativ, precum si resursele populatiei

Veniturile publice se grupeaza ca regula generala in functie de 2 criterii:

a. dupa regularitatea cu care se încaseaza la bugetul de stat,

1. venituri sau resurse ordinare

Sunt acelea la care statul apeleaza in mod obisnuit si care au o frecventa regulata la încasare .

In aceasta categorie se includ veniturile fiscale (impozitele si taxele) si veniturile nefiscale (cuprind prelevari la bugetul de stat cu titlu de dividende ,redevente , chirii , arenzi si altele de la întreprinderi si proprietatile de stat).

2. venituri sau resurse extraordinare

Sunt cele la care statul recurge in situatii extraordinare când resursele curente nu acopera cheltuielile .Din aceasta categorie fac parte : emisiunea de bani de hârtie peste necesitatile reale ale circulatiei banesti, împrumuturile de stat interne si externe ,ajutoarele si alte transferuri primite din strainatate ,precum si sumele rezultate din lichidarea participatiilor de capital ale statului in strainatate ,valorificarea peste granita a bunurilor statului

b. dupa provenienta acestora .

Se grupeaza in :

1. venituri interne

2. venituri externe

Veniturile bugetare locale au aproximativ aceeasi structura ,insa la acestea gasim in plus sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat , ca si transferuri cu destinatie speciala din bugetul de stat care se aproba anuala prin legea bugetului de stat ,pe ansamblul fiecarui judet , respectiv municipiul Bucuresti .

Cheltuielile publice

Constituie cea de a 2 componenta a bugetului de stat si provin din resursele mobilizate la dispozitia statului prin intermediul bugetului de stata caror destinatie serveste la înfaptuirea obiectivelor economice - sociale .

Cheltuielile publice se materializeaza in plati efectuate de stat din aceste resurse pentru achizitia de bunuri sau prestari servicii ca si pentru functionarea serviciilor publice in general .

Cheltuielile efectuate cu functionarea institutiilor publice , inclusiv remunerarea functionarilor publici reprezinta un consum definitiv de P.I.B. ,in timp ce cheltuielile efectuate cu achizitii de bunuri ,investitii in diferite domenii reprezinta doar o avansare de produs intern brut .

In practica financiara se folosesc mai multe criterii de clasificare a cheltuielilor publice :

1. criteriul institutiilor ,prin intermediul carora se efectueaza cheltuielile publice ,asa numita clasificare administrativa ,care grupeaza cheltuielile pe criterii administrative .

2. criteriul destinatiei cheltuielilor ( clasificarea economica), care foloseste 2 criterii de clasificare :

a. cheltuieli de capital ,

b. cheltuieli curente sau de functionare

3. clasificare financiara , care grupeaza cheltuielile in functie de momentul si modul in care acestea afecteaza resursele financiare ale statului si sunt cheltuieli definitive , temporare si cheltuieli virtuale sau posibile .

4. criteriul rolului cheltuielilor publice in procesul reproductiei sociale ,grupeaza cheltuielile in :

a. cheltuieli reale sau negative ,care reprezinta un consum definitiv de P.I.B.

cheltuieli economice sau pozitive (investitiile de fonduri publice ) , care reprezinta doar o avansare de P.I

4. Universalitatea bugetara ,

Este principiul bugetar dupa care veniturile si cheltuielile publice trebuie sa figureze in buget cu sumele lor totale , nici un venit si nici o cheltuiala nu trebuie sa se realizeze in afara cadrului bugetar.

Bugetul întocmit cu respectarea acestui principiu poarta denumirea de buget brut ,in timp ce bugetul care cuprinde numai diferenta dintre venituri si cheltuieli poarta denumirea de buget net.

5. Unitatea bugetara ,

Principiul universalitatii bugetare este strâns legat de principiul universalitatii bugetare si presupune ca toate veniturile si cheltuielile bugetare sa fie înscrise intr-un singur document ,atât pentru a permite prezentarea clara a resurselor statului si a destinatiei acestora , cat si pentru a putea fi examinat usor de catre nespecialisti