Conservarea Habitatelor și Speciilor de Interes Comunitar

I. RETEAUA DE ARII PROTEJATE NATURA 2000: DEFINITII, SCOP, CLASIFICARI

Reteaua Natura 2000 este o retea europeana de zone naturale protejate care cuprinde un esantion reprezentativ de specii salbatice si habitate naturale de interes comunitar.

Ariile protejate, asa cum sunt definite in clasificarea IUCN, se constituie cu scopul conservarii biodiversităţii şi a valorilor naturale şi culturale. In ariile protejate, în care se pune accent pe protecţia strictă pentru menţinerea ecosistemelor şi a proceselor naturale, obiectivele de management diferă faţă de cele din ariile protejate în care se caută soluţii pentru menţinerea şi promovarea utilizării durabile a resurselor naturale.

Ariile protejate pot avea unul sau mai multe obiective de management:

1. cercetarea ştiinţifică;

2. protecţia sălbăticiei (a zonelor fără intervenţie umană) – excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale care contravin obiectivelor de management;

3. protecţia diversităţii speciilor şi a diversităţii genetice;

4. menţinerea serviciilor de mediu;

5. protecţia caracteristicilor naturale şi culturale;

6. turism şi recreere;

7. educaţie;

8. utilizarea durabilă a resurselor şi ecosistemelor naturale;

9. menţinerea activităţilor culturale şi tradiţionale.

In funcţie de obiectivele principale de management, IUCN a definit şase categorii principale de arii protejate. Fiecare ţară a fost nevoita să realizeze o corespondenţă cu categoriile definite de IUCN (Ghidul de utilizare a Categoriilor de Management al ariilor protejate, 2008).

CATEGORIA Ia: Rezervaţii naturale stricte: arii protejate administrate în special pentru interes ştiinţific.

Definiţie: sunt arii protejate cu regim de conservare foarte strict, desemnate pentru protecţia biodiversităţii sau a altor elemente speciale, supuse unui control riguros care vizeaza limitarea utilizării resurselor naturale şi a impactului uman, pentru a se asigura protecţia obiectivelor conservate. Asemenea arii protejate sunt destinate cercetarii ştiinţifice şi monitorizarii speciilor si habitatelor.

Obiectivul principal este de a conserva ecosisteme şi specii importante la nivel regional, naţional si/sau global, dar şi alte caracteristici speciale.

În aceste rezervaţii se urmăreşte menţinerea ecosistemelor în stare cît mai naturală, cu intervenţii umane minime. Aceste arii constituie laboratoare de cercetare, in natura, pentru specii şi ecosisteme, exemple relevante pentru monitorizare, refugii de siguranţă maximă pentru specii rare, ameninţate sau periclitate, nu mai putin importante pentru educaţia ecologica. Prin planificare şi management se urmăreşte reducerea la minim a modificărilor negative care ar putea apărea în urma diverselor influente antropice si chiar a succesiunii naturale, inclusiv a modificarilor climatice.

Categoria de arie protejată definită în România care corespunde acestei categorii IUCN este rezervaţia ştiinţifică. La noi în ţară suprafaţa acestora poate varia de la câteva hectare, cum ar fi de exemplu Rezervaţia Ştiinţifică Piatra Rea (50 ha) la câteva sute de hectare, cum ar fi Rezervatia Ştiinţifică Gemenele din Parcul Naţional Retezat (cca 1.600 ha) sau chiar zeci de mii de hectare cum sunt rezervaţiile ştiinţifice din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării Sachalin – Zătoane (21.410 ha) şi Roşca Buhaiova (peste 9.000 ha) (Erika Stanciu & Florentina Florescu, 2009).

Accesul în aceste zone este permis unui număr limitat de vizitatori, în principal cercetători şi numai cu aprobări speciale.

CATEGORIA Ib: Zone de sălbăticie: sunt arii protejate administrate în special pentru protecţia zonelor naturale sălbatice.

Definiţie: Arii protejate constituite pe suprafeţe întinse, nemodificate sau puţin modificate, care îşi menţin caracterul natural, fără a avea aşezări umane permanente sau semnificative, cu excepţia aşezărilor traditionale, cu consum relativ redus de resurse naturale şi impact redus; arii protejate administrate special pentru menţinerea stării naturale a unor zone reprezentative.

Obiectivul principal este de a proteja pe termen lung integritatea ecologică a ariilor naturale neafectate în mod semnificativ de activităţi umane, fără infrastructură modernă, în care predomină procesele naturale. Sunt suprafeţe foarte întinse, de adevărată sălbăticie, cum în puţine locuri se mai găsesc pe planeta noastră. Ţara noastră nu dispune de asemenea zone (Erika Stanciu & Florentina Florescu, 2009).