Cuprins
- 1. Introducere în Evolutionism ____ 4
- 2. Cosmogeneza si evolutia Universului ____ 12
- 3. Originea vietii ____ 17
- 4. Diversificarea vietii ____ 21
- 5. Evolutia Pământului si a vietii, analizată la scară
- geocronologică ____ 26
- 6. Mecanismele evolutiei ____ 36
- 7. Selectia naturală ____ 42
- 8. Specia si speciatia ____ 47
- 9. Taxonii supraspecifici si reconstituirea filogenetică ____ 54
- 10. Originea si evolutia hominidelor _____ 59
- 11. Bibliografie selectivă ____ 75
- 12. Resurse internet ____ 77
Extras din curs
1. INTRODUCERE ÎN EVOLUłIONISM
Conceptul de evolutie este unul dintre cele mai importante din biologia
si ecologia contemporană. Nu există nici o întrebare în stiintele vietii si
disciplinele conexe, la care să se poată răspunde corect, fără a avea în vedere
originea, diversificarea si transformarea vietii pe Pământ.
1.1. Teorii si concepte privind originea si evolutia vietii;
explicarea naturii universului
Dintotdeauna omul si-a pus întrebarea cauzelor existentei, a avut
imboldul de a explica si de a întelege ceea ce este necunoscut sau dificil de
înteles. Orice folclor abundă în date si informatii despre originea si istoria
lumii. Cel mai adesea, existenta lumii a fost considerată ca un fapt de la sine
înteles, întrucât lumea ar exista ca atare dintotdeauna. Despre originea omului
au apărut nenumărate legende. Religii si filozofii, din antichitate si până astăzi,
au adoptat diferite răspunsuri la întrebările legate de cauza si existenta lumii.
Acestea se pot clasifica în trei mari categorii: (1.) o lume care există
dintotdeauna, (2.) o lume neschimbătoare de dată recentă, si (3.) o lume într-o
continuă transformare, adică în evolutie!
1. “Lumea există dintotdeauna”
Cel mai cunoscut sustinător al acestei teze (desi în mod cert nici primul
si nici singurul) este Aristotel. Ca variante alti filozofi considerau lumea
eternă, neschimbată, constantă, eventual recunosteau existenta unor stadii
ciclice, dar care se încheie prin întoarcerea invariabilă la un stadiu anterior,
ancestral. Teoria aceasta a avut putini sustinători, deoarece majoritatea
oamenilor le place gândul existentei unui început.
2. “O lume neschimbătoare, de dată recentă”.
Acesta este punctul de vedere dominant al celor mai multe religii,
inclusiv al crestinismului. Conceptia predominantă din Occidentul Evului
Mediu, până la jumătatea sec. XIX. (având reminescente si în ziua de astăzi),
se baza pe credinta într-o fiintă supremă, atotputernică si atotstiutoare, care a
creat întreaga lume si care conduce destinele. Credinta că lumea a fost
înfiintată de un zeu sau o idee supremă se numeste creationism. Aceasta în
general este asociată cu apoteoza perfectiunii adaptării plantelor si animalelor,
în care totul este mentinut ca atunci când a fost creat. Pornind de la genealogia
biblică, teologii crestini au calculat vârsta lumii, undeva pe la 4004 î.Chr.
Aceste convingeri au intrat într-un evident conflict cu descoperirile
stiintei, fapt care a dus la nenumărate controverse între creationisti si
evolutionisti. Conceptii asemănătoare (si contradictii pe măsură) există în toate
culturile lumii; sunt povesti frumoase cu mare încărcătură morală, pe care le
păstrăm ca parte a mostenirii noastre culturale, dar, când vrem să întelegem
adevărurile vietii, ne îndreptăm spre stiintă.
3. Evolutionismul - transformarea vietii si a Universului în general.
Revolutia stiintifică a apărut în sec. XVII, când tot mai multe descoperiri
intrau în conflict cu convingerile vechi. Cercetările lui Copernic au relevat
faptul că nu toate afirmatiile biblice trebuie luate ad litteram. Apar numeroase
explicatii contradictorii si necesitatea dezvăluirii unor cauzalităti, nelămurite în
cărtile religioase.
Cercetările geologilor din sec. XVII si XVIII dezvăluie uriasa vârstă a
Pământului; descoperirea fosilelor atestă disparitia speciilor, neagă existenta
invariabilitătii si stabilitătii Creatiei. Apar totodată numeroase teorii care
încearcă să păstreze echilibrul printr-un compromis explicativ. Dar dovezile si
descoperirile au devenit covârsitoare, iar natura schimbătoare a lumii nu a mai
putut fi contestată, având ca rezultat propunerea si adoptarea celei de-a treia
conceptii despre lume.
Evolutionismul afirmă că lumea este într-o continuă schimbare. La fel
cum dezvoltarea unui individ duce de la ou la adult, la fel se consideră că
lumea vie, ca un întreg, a trecut de la organismele cele mai simple către cele
mai complexe.
Primul care a prezentat această idee a fost J. B. Lamarck. El a preluat
termenul de evolutie, aplicat initial de Ch. Bonnet la dezvoltarea oului, si l-a
transferat asupra dezvoltării lumii vii. După Lamarck evolutia semnifică
trecerea de la simplu la complex, de la inferior la superior.
Mai târziu, după aparitia Darwinismului, s-a ajuns la consensul conform
căruia evolutia înseamnă modificarea în timp a însusirilor populatiilor de
organisme. Cu alte cuvinte, populatia este unitatea evolutiei. Gândirea
evolutionistă s-a răspândit în a doua jumătate a sec. XVIII si prima jumătate a
sec. XIX, nu numai în biologie, ci si în lingvistică, filozofie, sociologie,
economie si alte ramuri ale cunoasterii. Totusi, o lungă perioadă a fost o
conceptie minoritară în stiintă. Elementul central, punctul de cotitură al
gândirii, si aparitia conceptiilor demonstrative stiintifice, sunt legate de
Charles Darwin si de teoria acestuia, cunoscută mult timp sub denumirea de
darwinism (astăzi numită simplu si generic evolutionism).
E. Mayr (2004) consideră aparitia si consacrarea darwinismului, ca
evenimentul de cea mai mare revolutie intelectuală a omenirii. Darwin a
postulat evolutia, a prezentat dovezi coplesitoare si explicatii pentru aceasta,
care nu implicau nici un fel de puteri supranaturale sau mistice. În afara teoriei
I. Sîrbu - Evolutionism (note de curs si seminarii) - 2009 6
evolutiei ca atare, Darwin a mai propus alte 4 teorii, despre mecanismele si
cauzele acesteia. Socul universal a fost publicarea cărtii Originea speciilor
(1859); se presupune că aceasta singură a determinat laicizarea stiintei.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Evolutionism.pdf