Managementul integrat al mediului, al calității și securității

INTRODUCERE

Pentru întreaga lume, dar mai ales pentru Europa, etapa actuală suferă transformări profunde, de aşezare într-o direcţie cu noi coordonate politice, sociale şi economice. Astfel, putem accepta schimbările sau nu, problema importantă este de a ne adapta lor atunci când este benefic pentru toate părţile interesate.

în contextul actual, pentru creşterea afirmării în cercetare prin managementul calităţii, organizaţiile sunt conştiente din ce în ce mai mult de necesitatea de a satisface toate părţile interesate, altfel spus nu numai clienţii lor, dar şi însăşi personalul lor, proprietarii sau acţionarii lor, furnizorii, partenerii şi mediul social. Această nouă abordare în relaţiile dintre părţile participante reanalizează conceptul de dezvoltare durabilă, vizând perenitatea.

Protecţia mediului devine, in mod rapid, o problemă globală, tot mai strict reglementată. Astfel, importanţa ei în previzionarea strategiilor de dezvoltare este prioritar. Această realitate menţine asupra organizaţiilor şi a managerilor acestora o presiune care, negestionată la timp şi eficient, poate deveni sufocantă şi în final, chiar letală. Din acest punct de vedere, implementarea de către organizaţiile sau companiile care interacţionează semnificativ cu mediul a unor sisteme de management de mediu performante şi recunoscute devine stringentă. Pentru a supravieţui şi a construi ceva durabil, managerii trebuie să accepte acest lucru.

Prioritatea pentru organizaţii este buna lor mobilizare şi dinamizarea ansamblului de actori în aplicarea unor sisteme de management din ce în ce mai evoluat. Pentru această nouă abordare organizaţiile utilizează un număr considerabil de norme publicate cu referire la diverse domenii: calitate, mediu, sănătate şi securitatea muncii, evaluarea riscurilor, etica etc.

Multitudinea de schimbări, asupra modului de tratare(atenţie) a tuturor părţilor organizaţiei au dus la necesitatea de a ne referi la un sistem de management din ce în ce mai diversificat, dar care poate fi integrat sau armonizat în cadrul cererii globale de management, către concepte comune, care duc în final la satisfacerea ansamblului de actori ai lanţului de creatori de valoare:

- în domeniul calităţii, norma ISO 9001/2000, utilizată pentru certificare, asigură satisfacerea clienţilor în cadrul unei politici de ameliorare continuă; ISO 9004- fără certificare- se referă la satisfacerea altei părţi de parteneri.

- în domeniul mediului, norma ISO 14001/1996, utilizată pentru certificare, răspunde în principal cu respectarea reglementărilor şi recomandă personalului organizaţiei şi publicului modul de prevenirea poluării în cadrul unei politici de ameliorare continuă.

- în domeniul sănătăţii şi securităţii în muncă, norma engleză BS 8800/1996, cu specificarea OHSAS 18001/1999 pentru certificare, vizează respectarea reglementării şi prevenirii riscurilor în domeniul sănătăţii şi securităţii muncii; ele răspund cerinţelor personalului şi de asemeni publicului.

- în sfârşit, nu se pot omite alte domenii ce contribuie la calitatea managementului: celui de etică, prin consultarea unei părţi din public, care se traduce prin conduita în muncă privitor la principiile Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIT) şi normele sociale SA 8000, şi celui de managementul resurselor umane, managementul aspectelor financiare....

EVOLUŢIA CĂTRE UN SISTEM GLOBAL DE MANAGEMENT PORNIND DE LA CONCEPTUL ÎNTRE CALITATE, MEDIU Şl SECURITATE

înainte de a construi un sistem de management integrat calitate, sănătate şi securitate în muncă, protecţia mediului, consideraţiile de etică şi de dezvoltare durabilă etc., este obligatoriu să cunoaştem experienţa dobândită în aceste domenii, în diferite ramuri industriale şi economice, şi de asemenea, cunoaşterea tendinţei de evoluţie paralelă a reglementărilor naţionale şi internaţionale, semnalarea tuturor accidentelor constatate (Seveso..).

S-a constatat că aspectele economice ale sistemelor de management au numeroase puncte comune şi că normele şi referenţialele de management au evoluat în privinţa liniilor conceptuale între calitate, securitate şi mediu, ceea ce recomandă demararea unui management comun privind:

- identificarea sistematică a nevoilor şi riscurilor;

- planificarea şi prevenirea disfuncţionalităţilor;

- procese apropiate (erudite, similare);

- revizuire pentru o ameliorare continuă a sistemului.

Pornind de la aceste principii, prin prezentarea diferenţelor şi analogiilor dintre aceste sisteme, prin luarea în considerare a organizaţiei,- în totalitatea ei - ca reprezentând o sumă de procese ce trebuie identificate, implementate, ţinute sub control, monitorizate etc., se speră că va constitui punctul de pornire a unei politici voluntare spre construirea unui sistem integrat sau global, care sa facă apel la toate valorile şi bunele practici umane.

1. Evoluţii privind calitate, securitate, mediu

1.1.Calitate

Termenul calitate, ce provine de la qualitas din latină, şi înseamnă după unii autori (Petit Robert) ,,un mod de a fi. mai mult sau mai puţin caracteristic".

Pentru stabilirea caracteristicilor bunurilor materiale în vederea aprecierii calităţii acestora, este necesar ca mai întâi să se identifice subiecţii pentru care produsul prezintă semnificaţie. Aceştia sunt beneficiarul (clientul), producătorul (furnizorul) şi societatea. Ei sunt referenţii, fiind cei care îşi expun punctele de vedere cu privire la produs. Dar calitatea nu se manifestă numai în perioada de utilizare a produsului. Analiza calităţii nu se poate rezuma doar la această etapă şi trebuie extinsă şi la celelalte etape din ciclul unui produs:

- etapa de concepere şi de fabricare (industrială), unde caracteristica de apreciere este cantitatea de resurse înglobată în produs (costul);

- etapa de realizare prin vânzarea produsului (comercială), unde caracteristica esenţială este competitivitatea;

- etapa de utilizare, care concretizează efectiv utilitatea produsului, caracterizată prin atingerea parametrilor proiectaţi şi fiabilitate.

Standardul EN ISO 9000/2005, în care se prezintă terminologia calităţii, defineşte calitatea ca ,. o mulţime de proprietăţi şi caracteristici ale unui produs sau serviciu, care îi conferă capacitatea de a satisface exigenţe explicite şi implicite".

Desigur, exigenţele provin, în primul rând, din partea beneficiarului, dar acestea trebuie să exprime şi interesele producătorului.

Extinderea noţiunii de calitate

Dar prin calitatea unui produs nu trebuie să se înţeleagă doar nivelul tehnic al acestuia, ci şi caracteristicile care îi asigură funcţionarea corespunzător cerinţelor legate de eficienţă şi de competitivitate ale producătorului, precum şi de impactul asupra mediului. Astfel, se consideră utilă o extindere a noţiunii de calitate în economie implicând în definirea acesteia trei coordonate: eficienţă, mediu, funcţionalitate.

Altfel spus, calitatea este o imagine caracterizată de elemente economice, ecologice şi funcţionale. Această abordare integratoare se impune deoarece în prezent există tendinţa de a lega calitatea doar de utilizarea produsului, eficienţa analizându-se separat. Desigur această abordare nu poate fi acceptată, întrucât nu are capabilitatea de a defini calitatea bunului sub toate coordonatele sale, aşa cum este considerată în managementul calităţii şi în standardul ISO 9000/2005. De altfel, de cele mai multe ori, în aprecierea calităţii nu este inclus şi impactul de mediu al produsului atât în perioada de utilizare, cât şi după scoaterea din uz.

în prezent, calitatea este considerată un element de educaţie, de cultură, ceea ce a permis atât înţelegerea necesităţii acesteia, cât şi cunoaşterea a ce este mai bun în lume. Calitatea a devenit, de asemenea, o atitudine comportamentală la majoritatea oamenilor care implică insistenţă în activitate, reluare, revenire, tenacitate.