Analiza financiară - Noțiuni teoretice și studii de caz

CAPITOLUL 1

FUNDAMENTELE TEORETICO – METODOLOGICE

ŞI SURSELE INFORMAŢIONALE ALE

ANALIZEI ECONOMICO – FINANCIARE

Analiza este o metodă a cunoaşterii, bazată pe descompunerea unui întreg, a unui fenomen, în părţile sale componente şi stabilirea legii de formare şi dezvoltare a acestuia.

Analiza presupune descompunerea unui fenomen / proces economic în elemente cât mai simple, stabilirea factorilor de ordinul I, II etc. care acţionează asupra fenomenelor, relaţiilor de cauzalitate, a legilor care guvernează aceste relaţii şi în concordanţă cu acestea, întreprinderea are măsuri de redresare, ameliorare sau păstrare a sistemului economico-financiar.

1.1. DEFINIRE, SCOP, FUNCŢII, NECESITATE ŞI UTILITATE

Analiza economico – financiară reprezintă o activitate complexă care, cu ajutorul unui ansamblu de concepte, instrumente, metode şi tehnici, prin tratarea informaţiilor interne şi externe, permite aprecierea stării financiare, a performanţelor şi a potenţialului economico – financiar al unei firme.

Instrumentul folosit de analiza economico - financiară este reprezentat de abstractizarea ştiinţifică.

Scopul analizei financiare este de a diagnostica situaţia financiară a unei întreprinderi când sunt identificate punctele tari şi punctele slabe ale gestiunii financiare, pe baza acestui diagnostic elaborându-se strategiile de menţinere şi dezvoltare în mediul concurenţial.

Scopul analizei economice îl constituie, pe de o parte, studierea proceselor şi fenomenelor economice, iar pe de altă parte, cercetarea complexă a proceselor şi fenomenelor economice în scopul evidenţierii legităţilor după care funcţionează şi implicaţiilor acestora asupra activităţii întreprinderii.

Etapele principale care trebuie parcurse pentru a se obţine o analiză economico – financiară pertinentă sunt:

1) Delimitarea obiectului analizei (delimitarea se face în timp şi spaţiu);

2) Identificarea elementelor şi a factorilor care influenţează fenomenul studiat;

3) Stabilirea tipului de legătură, dintre fenomenul studiat şi factorii de influenţă, respectiv elementele componente;

4) Cuantificarea influenţelor elementelor şi a factorilor asupra variaţiei fenomenului studiat:

5) Sintetizarea rezultatelor analizei sub forma concluziilor şi a aprecierilor cu privire la modificarea fenomenelor şi a influenţelor elementelor şi a factorilor;

6) stabilirea măsurilor care stau la baza deciziilor necesare pentru reglarea şi îmbunătăţirea performanţelor firmei.

• Trebuie menţionat faptul că etapele 1, 2 şi 3 formează conţinutul analizei calitative. Prin parcurgerea acestor prime trei etape se obţine modelul de analiză a fenomenului cercetat.

• Etapa 4 formează conţinutul analizei cantitative.

• Ultima etapa arata rolul analizei economico - financiare, si anume de a furniza informaţii organelor de decizie pentru eliminarea aspectelor nefavorabile şi pentru îmbunătăţirea performanţelor.

Funcţiile analizei economico – financiare sunt:

1. Funcţia de instrument de diagnosticare, deoarece analiza economico – financiară identifică punctele forte şi punctele slabe ale gestiunii financiare a firmei, stabilind potenţialul financiar al acesteia, rezervele de potenţial, factorii şi cauzele care le-au generat. Analiza economico - financiară are şi menirea de a stabili situaţia economico - financiară prezentă, rezultată din activitatea trecută. Diagnoza este un cuvânt preluat din medicină şi presupune stabilirea unui diagnostic în urma procesului de analiză pe baza simptomelor bolnavului. În literatura de specialitate, se utilizează noţiunea de analiză - diagnostic, având în vedere faptul că analiza este o etapă anterioară diagnosticului. Analiza nu are doar un rol statistic, de contemplare a situaţiei, ci şi menirea de a stabili căile de urmat pentru ameliorarea situaţiei.

2. Funcţia de instrument managerial, deoarece managementul firmei presupune luarea de decizii strategice, tactice şi curente, calitatea acestora fiind influenţată în mod decisiv de volumul, calitatea şi operativitatea informaţiilor de care dispune. Analiza economico – financiară este una dintre cele mai importante surse de informaţii.

Analiza este un instrument managerial, necesar luării deciziei în mod ştiinţific.

Figura nr. 1.1 Funcţia de instrument managerial

3. Funcţia de instrument de control intern (generat de desfăşurarea activităţii) şi extern (generat de relaţiile cu partenerii externi).

4. Funcţia de instrument de descoperire a rezervelor interne. În urma analizei economico - financiare, se descoperă rezerve materiale, umane, financiare, neantrenate în activitatea desfăşurată. Ca de exemplu, în urma analizei rezultă că un număr de 10 persoane din atelierul “Lunex” sunt în surplus faţă de necesitatea de producţie. Ca atare, fie vor fi reduşi, fie antrenaţi într-o altă activitate.

5. Funcţia de instrument de evaluare a performanţelor, cu scopul de atribuire a lor şi de stabilire a responsabilităţilor.

Necesitatea şi utilitatea analizei economico – financiare este dată de nevoile informaţionale ale participanţilor la activitatea economică a întreprinderii:

• pentru a oferi managementului informaţii financiare prelucrate, pentru îmbunătăţirea gestionării întreprinderii;

• informarea actualilor şi potenţialilor acţionari despre valoarea firmei şi implicit asupra avuţiei lor;

• surprinderea potenţialului financiar al firmelor în cazul participărilor la capitalul altor societăţi, în cazul restructurării sau privatizării acestora;

• utilitatea cunoaşterii resurselor financiare ale firmei, în perspectiva dezvoltării sau expansiunii, realizării de investiţii;

• fundamentarea deciziilor de participare pe piaţa financiară, în condiţiile dezvoltării şi diversificării acesteia.

Rolul contemporan al analizei economico – financiare, ca parte a diagnosticului strategic global, este tot mai mare, fiind dat de creşterea complexităţii vieţii economice, care are drept consecinţă creşterea complexităţii actului decizional.

Complexitatea analizei economico - financiară este determinată şi de următoarele aspecte:

• acelaşi efect poate avea cauze diferite;

• efecte diferite se pot combina dând o rezultantă a complexului de acţiuni sau de forţe;

• intensitatea şi calitatea factorilor sau a cauzelor pot determina apariţia unor însuşiri noi la nivelul fenomenului studiat;

• în realitatea obiectivă, factorii principali, dominanţi se regăsesc împreună cu factorii secundari, întâmplători.

În decursul timpului, analiza economico – financiară a firmei a îmbrăcat mai multe forme:

1) activitate practică desfăşurată de persoane care iau decizii;

2) este o metoda de cercetare ştiinţifică;

3) este o disciplină economică care are un obiect propriu de studiu: studiul fenomenelor economice şi modificarea fenomenelor economice în timp şi spaţiu.