Bugetul de stat în Republica Moldova

Bugetul de stat şi procesul bugetar

1. Conţinutul şi caracteristicile bugetului de stat

2. Principiile bugetare

3. Procesul bugetar

1. Conţinutul şi caracteristicile bugetului de stat

Bugetul de stat constituie principala componentă a sistemului bugetar.

Din punct de vedere juridic, bugetul de stat este definit ca un act în care se înscriu veniturile şi cheltuielile probabile ale statului pe o perioadă determinată de timp, de regulă, un an.

Din punct de vedere economic, bugetul de stat exprimă relaţii economice, care iau naştere în procesul repartiţiei produsului intern brut, în legătură cu îndeplinirea funcţiilor statului. Aceste relaţii se manifestă în dublu sens: pe de o parte ca relaţii prin care se prelevează resurse băneşti la dispoziţia statului, pe de altă parte, ca relaţii prin care se repartizează aceste resurse.

Din punct de vedere material, bugetul de stat poate fi definit ca un fond centralizat de mijloace băneşti la dispoziţia statului, în care se încasează veniturile şi din care se efectuiază cheltuieli din partea statului.

În economia modernă, bugetul de stat nu mai constituie un simplu document în care se înscriu veniturile şi cheltuielile probabile ale statului pe o perioadă de un an, ci este un plan financiar la nivel macroeconomic.

Volumul şi structura veniturilor şi cheltuielilor bugetare diferă de la o ţară la alta în funcţie de nivelul de dezvoltare economică a statului respectiv, de condiţiile social-politice interne, precum şi de conjunctura internaţională.

Veniturile şi cheltuielile publice nu sunt simpli indicatori ai bugetului de stat, ci îndeplinesc rolul unor pîrghii folosite de stat pentru stimularea dezvoltării sau restrîngerii unor activităţi, a producţiei şi consumului anumitor produse, pentru influenţarea anumitor categorii sociale în realizarea acţiunilor în care statul este direct interesat.

În bugetul de stat sunt reflectate resursele financiare mobilizate la dispoziţia statului, repartizate în principal pentru realizarea acţiunilor social-culturale, apărarea ţării, asigurarea ordinei publice, autoritatea publică, pentru finanţarea unor investiţii şi activităţi de interes strategic, asigurarea protecţiei şi refacerea mediului înconjurător, asigurarea măsurilor de protecţie socială a populaţiei şi realizarea programelor de cercetare. Cheltuielile sunt structurate pe domenii economice, iar în cadrul acestora pe cheltuieli curente şi de capital. Veniturile sunt evidenţiate pe surse de provenienţă în venituri curente (fiscale şi nefiscale), venituri din operaţiuni de capital şi din transferuri de capital, granturi.

Rolul bugetului de stat este pus în evidenţă de modalităţile de exercitare a funcţiilor finanţelor publice. Bugetul nu reprezintă doar un tablou sintetic în care se înscriu şi prin care se compară veniturile şi cheltuielile publice. Rolul bugetului este mult mai complex. El este considerat un instrument prin care se realizează alocarea şi redistribuirea resurselor şi care prezintă utilitate în procesul reglării activităţii economice şi sociale.

2. Principiile bugetare

Procesul complex al elaborării şi execuţiei bugetului de stat este supus unor reguli mai mult sau mai puţin rigide.

Bugetul se prezintă ca un act de previziune administrativă şi, în acelaş timp, este un tablou comparativ al veniturilor şi cheltuielilor publice aferente perioadei la care se referă. Astfel, bugetul trebuie să reflecte cît mai real posibil resursele ce pot fi mobilizate şi destinaţia acestora, să permită compararea la finele exerciţiului bugetar a veniturilor încasate şi a cheltuielilor efectuate şi să ofere posibilitatea analizării veniturilor pe surse de provenienţă şi a cheltuielilor pe destinaţii. Aceste cerinţe sunt specifice principiilor bugetare – anualitatea bugetului, unitatea bugetară, neafectarea veniturilor bugetare, universalitatea şi specializarea bugetului, echilibrul bugetar, publicitatea bugetului.

Anualitatea bugetului Principiul anualităţii a fost impus, iniţial, din considerente de natură politică. Eficienţa controlului parlamentar asupra gestiunii financiare a Guvernului nu poate fi reală decît în condiţiile în care aprobarea cheltuielilor se realizează pe perioade de timp nu îndelungate. În virtutea principiului anualităţii, puterea legislativă a fiecărei ţări trebuie să se pronunţe anual în legătură cu toate veniturile şi cheltuielile înscrise în bugetul pentru anul următor. Examinarea în fiecare an a proiectului de buget permite şi analiza modului de realizare a veniturilor şi efectuarea cheltuielilor în perioada precedentă.

Anualitatea bugetului are două semnificaţii distincte: prima se referă la perioada de timp pentru care se întocmeşte şi se aprobă bugetul, iar cea de-a doua, la perioada de timp în care se încasează veniturile şi se efectuiază cheltuielile înscrise în autorizaţia dată Guvernului de către Parlament.

Unitatea bugetară Principiul unităţii bugetare presupune înscrierea tuturor veniturilor şi cheltuielilor statului, în sumele lor globale, într-un singur document. Respectarea acestei cerinţe conduce la elaborarea unui buget clar, care oferă informaţii de ansamblu privind resursele publice şi utilizarea lor, permite aprecierea importanţei relative a diverselor categorii de venituri şi cheltuieli şi facilitează nivelul soldului general al bugetului prevăzut pentru anul următor. Un buget unitar permite puterii legislative să emită judecăţi de valoare asupra structurii şi volumului cheltuielilor propuse de Guvern, pe baza cărora se pot lua decizii de amînare sau respingere a anumitor cheltuieli considerate inoportune, oferind cadrul favorabil exercitării unui control mai riguros asupra execuţiei veniturilor şi cheltuielilor publice.