Dezvoltarea Umană

Introducere

Dezvoltarea ca libertate

Dezvoltarea poate fi privită, după cum se arată aici, ca un proces de extindere a libertăţilor reale de care se bucură oamenii. Concentrarea asupra libertăţilor oamenilor contrastează cu viziunile mai limitate despre dezvoltare, cum ar fi identificarea dezvoltării cu creşterea produsului naţional brut, cu creşterea veniturilor personale sau cu modernizarea socială. Creşterea PNB sau a veniturilor individuale poate fi, desigur, importantă ca mijloc de extindere a libertăţilor de care se bucură membrii societăţii. Dar libertăţile depind şi de alţi factori, cum ar fi aranjamentele sociale şi economice (de exemplu, facilităţile pentru educaţie şi asistenţă socială), precum şi drepturile politice şi civile (de exemplu, libertatea de a participa la discuţii şi dezbateri publice). Similar, industrializarea, progresul tehnologic sau modernizarea socială poate contribui în mod substanţial la extinderea libertăţii oamenilor, dar libertatea depinde şi de alte influenţe. Dacă libertatea reprezintă progresul dezvoltării, atunci există o motivaţie majoră pentru concentrarea atenţiei asupra acelui obiectiv general, mai degrabă decât asupra unor mijloace anume sau unei liste de instrumente special alese. Privind dezvoltarea din punctul de vedere al extinderii libertăţilor fundamentale, atenţia este îndreptată către scopurile care dau importanţă dezvoltării, şi nu numai către o parte dintre mijloacele care, inter alia, joacă un rol proeminent în cadrul procesului.

Dezvoltarea necesită îndepărtarea surselor majore care duc la privaţiuni de libertate: sărăcia în aceeaşi măsură cu tirania, numărul redus de oportunităţi economice, dar şi privaţiunea socială sistematică, neglijarea facilităţilor publice, precum şi intoleranţa sau supraimplicarea guvernelor represive. În ciuda creşterilor fără precedent înregistrate în bogăţia generală, lumea contemporană neagă libertăţile elementare ale unui mare număr de oameni, poate chiar ale majorităţii. Câteodată lipsa libertăţilor fundamentale are o legătură directă cu sărăcia economică, ce fură oamenilor libertatea de a-şi satisface foamea, de a atinge un nivel suficient de hrană, de a obţine remedii pentru bolile tratabile sau oportunitatea de a avea îmbrăcăminte şi adăposturi adecvate, sau de a se bucura de apă curată, sau de facilităţi sanitare. În alte situaţii lipsa libertăţii se leagă strâns de lipsa facilităţilor publice şi a asistenţei sociale, cum ar fi absenţa programelor epidemiologie, a unor cadre organizate de asistenţă medicală sau facilităţi educaţionale, sau a instituţiilor eficiente de menţinere a ordinii şi păcii în zonă. În alte cazuri încălcarea libertăţii derivă direct din negarea de către regimurile autoritare a drepturilor politice şi civile şi din restricţii impuse asupra libertăţii de a participa la viaţa socială, politică şi economică a comunităţii.

Eficienţă şi interconexiuni

Libertatea reprezintă punctul central al procesului de dezvoltare din două motive distincte.

1) Motivul evaluator, evaluarea progresului trebuie făcută, în primul rând, stabilind dacă libertăţile pe care le au oamenii au sporit.

2) Motivul eficienţei: atingerea dezvoltării este un proces dependent în totalitate de libera reprezentare a oamenilor.

Am semnalat deja prima motivaţie: motivul evaluator de concentrare a atenţiei asupra libertăţii. Pentru a-l urmări pe cel de-al doilea, cel al eficienţei, trebuie să privim conexiunile empirice relevante, şi în special legăturile care se consolidează reciproc dintre diferitele tipuri de libertăţi. Aceste interconexiuni, care sunt studiate în detaliu în această carte, sunt motivul pentru care acea reprezentare liberă şi continuă se desprinde ca motor principal al dezvoltării. Nu numai că libera reprezentare în sine este o parte „constitutivă" a dezvoltării, dar ea contribuie şi la întărirea altor tipuri de reprezentări libere. Legăturile empirice care sunt pe larg cercetate în acest studiu leagă cele două aspecte ale ideii de „dezvoltare ca libertate".

Relaţia dintre libertatea individului şi atingerea dezvoltării sociale merge mult dincolo de conexiunea constitutivă - oricât ar fi aceasta de importantă. Oportunităţile economice, libertăţile politice, puterile sociale şi condiţiile permisive ale unei sănătăţi şi educaţii fundamentale, încurajarea şi cultivarea iniţiativelor, toate acestea influenţează ceea ce oamenii pot să obţină. Cadrele instituţionale pentru aceste oportunităţi sunt, de asemenea, influenţate de exercitarea libertăţilor oamenilor, prin libertatea de a participa la exprimarea unei opinii în societate şi la efectuarea deciziilor publice care induc progresul acestor oportunităţi. Aceste interconexiuni sunt, de asemenea, cercetate aici.

Câteva exemple: libertatea politică şi calitatea vieţii

Diferenţa care se face privind libertatea ca scop principal al dezvoltării poate fi ilustrată cu ajutorul câtorva exemple simple. Deşi întinderea acestei perspective poate fi generată numai dintr-o analiză mult mai detaliată (încercată în capitolele următoare), natura radicală a ideii de „dezvoltare ca libertate" poate fi uşor ilustrată prin intermediul câtorva exemple elementare.

Mai întâi, în contextul viziunilor mai limitate asupra dezvoltării în ceea ce priveşte PNB sau industrializarea, se pune deseori întrebarea dacă anumite libertăţi politice sau sociale, cum ar fi libertatea participării şi a dezacordului politic, sau oportunităţile de a primi o educaţie primară, „determină" sau nu dezvoltarea.