Eficiența economică

Lectia 1.

DEZVOLTAREA ECONOMICA SI EFICIENTA ECONOMICA

1.1. Conceptul de dezvoltare economica

Dezvoltarea economica implica crestere economica si progres economic, desi reciproca nu este valabila. Dezvoltarea economica presupune un ansamblu de transformari cantitative, structurale si calitative, atât în economie, cât si în cercetarea stiintifica, în mecanismele si structurile organizationale, în cultura organizationala (modul de gândire si comportament al oamenilor).

În sensul cresterii economice, dezvoltarea exprima evolutia unor marimi economice agregate în cadrul unui orizont de timp, la nivel national sau international si masoara efectele pozitive în planul vietii economice si sociale prin intermediul unui indicator, cum ar fi produsul intern brut (PIB) pe locuitor. Dezvoltarea economica presupune, de asemenea, îmbunatatirea standardului de viata al oamenilor si este masurat de regula prin venitul pe locuitor.

În sensul progresului economic, dezvoltarea exprima tendinta evolutiva de ameliorare a performantelor globale ale functionarii economiei nationale reflectate asupra calitatii vietii si a nivelului de civilizatie. Progresul economic este posibil numai prin promovarea programelor strategice si prin progres tehnic.

Cresterea economica alterneaza în timp prin cresteri si descresteri sub forma ciclurilor economice pe termen scurt si pe termen lung. Comportamentul ciclurilor economice depinde de cererea agregata, care este o functie de consum privat, investitii realizate de firme, cheltuieli realizate de stat si de exporturile nete. Dezvoltarea echilibrata a economiei nationale presupune si participarea la schimburile economice internationale pentru a utiliza oportunitatile de valorificare suplimentara a resurselor materiale si umane. Dar, participarea la schimburile internationale depinde de gradul de dezvoltare, structura si functiile interne ale factorului national în corelatie cu situatia economica mondiala la un moment dat.

Cererea agregata este compusa din urmatorii factori :

- Cheltuieli pentru consumul individual ( C )

- Cheltuieli ale intreprinderilor pentru investitii (I )

- Cheltuieli publice, guvernamentale ( G )

- Cheltuieli efectuate în strainatate (exportul) (X )

- Cheltuieli efectuate cu importul ( H )

Prin urmare, cererea agregata este: CA = C + I + G + X – H

Cererea agregata crescatoare creaza cerere de produse pe piata, ceea ce stimuleaza întreprinderile sa sporeasca productia, crescând numarul de locuri de munca, precum si capacitatile de productie, cu efect stimulator asupra progresului tehnic, dezvoltarii umane si dezvoltarii durabile.

Prin urmare, dezvoltarea economica, în afara ideii de reducere a saraciei, atenuarii inegalitatii si somajului, implica urmatoarele dimensiuni macroeconomice: crestere economica, progres economic, dezvoltare durabila, programe strategice, progres tehnic si dezvoltare umana.

Raspunsul la modificarile mediului si viitorul unei firme depinde de o serie de factori macro-economici, si anume de: somaj, inflatie, rata dobânzii, rata de schimb valutar si politicile guvernamentale, dar si de strategia sa manageriala.

Crestere economica reprezinta sporirea cantitativa a activitatilor si rezultatelor acestora si se masoara prin marimea reala a unui indicator macroeconomic agregat de tipul Cresterea economica exprima modificarile ce au loc în timp si spatiu determinat prin sporirea dimensiunilor rezultatelor economice corelat cu alti factori determinanti (tehnologici, sociali, culturali, de mediu). Cresterea economica se coreleaza cu finalitatea sociala (calitatea vietii) si poate fi: crestere economica pozitiva, când rezultatele economice au o tendinta de crestere fata de numarul locuitorilor; crestere economica negativa, când rezultatele economice au o tendinta de scadere fata de numarul locuitorilor; crestere economica zero, când rezultatele economice cresc în acelasi ritm cu populatie, deci nivelul rezultatelor pe locuitor ramâne constant.

Volumul economiei sau nivelul de dezvoltare se determina prin marimea productiei nationale, determinata de dezvoltarea capitalului, eficienta economica, rezultatele concrete ale cercetarii stiintifice, etc. Principalii indicatori utilizati pentru masurarea cresterii economice sunt: produsul intern brut si venitul national pe locuitor într-o perioada de timp si întru-un spatiu limitat (national).

Cresterea economica depinde atât de factorii interni, cât si de participarea la circuitul economic mondial.

Progres economic: schimbarea calitativa a continutului factorilor de productie si a relatiilor din viata economica pentru a se adapta la cerintele progresului social. Desigur ca schimarea este în primul rând o vointa politica, asa cum s-a întîmplat în tarile foste comuniste, inclusiv România în anii 90. Tranzitia si trecerea la o societate democratica au adus o serie de mutatii în viata economica si în structura factorilor de productie. O influenta extrem de mare a avut deschiderea granitelor si libera miscarea capitalului si a know-how-ului. Toate acestea au contribuit la aparitia de noi industrii (telefonia mobila, internetul), de noi tehnologii (nanotehnologia, biotehnologia), de noi materiale, de noi abilitati ale fortei de munca, care conduc la progres. De asemenea s-au creat conditiile pentru cresterea spiritului antreprenorial. Principalele schimbari care au avut loc în România au vizat: modificarea structurii agentilor economici pe forme de proprietate, dezvoltarea si consolidarea industriei serviciilor (bancare, asigurari, turism), crearea bursei de valori si a pietei de capital, restructurarea dimensionala în toate sectoarele economiei (public, mixt, privat si cooperatist).

Dezvoltare durabila: asigurarea echilibrului optim între factorii economici, tehnologici, sociali si naturali (de mediu) în scopul asigurarii dezvoltarii prezente si viitoare.

În perspectiva mileniului trei, dezvoltarea economica este asociata dezvoltarii durabile, în cadrul careia criteriul esential devine asigurarea egalitatii sanselor generatiilor care coexista si se succed la viata pe planeta, astfel încât sa existe compatibilitate între efectele economice, cele socio-umane, cele ecologice, sa se îmbine armonios cu justitia sociala si democratia, atât pe plan national, cât si mondial. Dezvoltarea poate fi durabila numai daca se centreaza pe om, pe valorificarea întregului potential al fiintei umane si pe asigurarea unei calitati superioare a vietii, omul fiind beneficiarul dezvoltarii. În raportul „Viitorul nostru comun”, prezentat la Summit-ul ONU de la Rio de Janeiro din 1992, dezvoltarea durabila (sustenabila) este conceputa în viziunea reconcilierii dintre economie si mediul înconjurator.

În esenta cele patru dimensiuni ale dezvoltarii economice ale unei tari (economica, sociala, tehnologica si ecologica) trebuie sa fie în interactiune si sa se asigure compatibilitatea si simultaneitatea progresului.

Programe strategice: totalitatea actiunilor corelate si programate pe termen lung care sa conduca la schimbare în sens pozitiv. Tarile dezvoltate au succes datorita modului în care este organizata si condusa societatea si datorita modului în care sunt dirijate investitiile pe termen lung.