Gestiunea Activelor Circulante

Attractions Touristiques en FranceTema 6: Gestiunea activelor circulante

1. Conţinutul, structura şi clasificarea activelor circulante.

2. Ciclul de exploatare. Stocuri şi gestiunea lor.

3. Metode de dimensionare a stocurilor.

4. Finanţarea şi creditarea activelor circulante.

5. Viteza de rotaţie şi folosire eficientă a activelor circulante.

1. Conţinutul, structura şi clasificarea activelor circulante

Deciziile financiare pe termen lung, care fixează cadrul general al dezvoltării x sunt esenţial fundamentate şi cel mai adesea ireversibile. Deciziile te termen scurt sunt subordonate deciziilor pe termen lung, fiind decizii de corelare. Acest caracter al deciziilor pe termen scurt nu înseamnă că sunt mai puţin importante: o eroare a deciziilor pe termen scurt poate antrena pierderi însemnate sau încetarea plăţilor.

Activele circulante, sunt alcătuite din stocuri, valori realizabile pe termen scurt şi valori disponibile. Criteriul de deosebire în activele circulante, şi mijloacele fixe este un criteriu de durată.

Stocurile au ponderea cea mai mare în structura activelor circulante. Stocul nu trebuie să fie nici foarte mic nici foarte exagerat de mare: stocul prea redus va duce la rupturi de producţie, iar cel mare va solicita un necesar exagerat de capitaluri. Valorile realizabile pe termen scurt sunt alcătuite din creanţe ce se nasc din operaţiuni de exploatare, valorile disponibile reprezintă mijloace băneşti.

Din punct de vedere al fazelor procesului de exploatare, activele circulante pot fi:

-Active circulante care ţin de sfera aprovizionării (materii prime, materiale, combustibil)

-Active circulante care ţin de sfera producţiei propriu-zise (producţie neterminată)

-Active circulante care ţin de sfera comercializării (producţie finită)

Din punct de vedere al surselor financiare de formare sau de acoperire cu fonduri, activele circulante pot fi:

-Active circulante procurate din fonduri proprii şi atrase

-Active circulante procurate din fonduri împrumutate

Din punct de vedere al formei, activele circulante pot fi:

-Active circulante în formă bănească

-Active circulante în formă naturală

Volumul activelor circulante depinde de mai mulţi factori

-De nivelul aprovizionării

-Producţiei şi desfacerii

-Al cheltuielilor de producţie

-Viteza de rotaţie

Gestionarea eficientă a resurselor reclamă ca sporul activelor circulante să fie mai mic decît al aprovizionării, producţiei şi desfacerii. Reducerea cheltuielilor are dublu efect contribuind la creşterea rentabilităţii cît şi la micşorarea volumului activelor circulante. În ceea ce priveşte viteza de rotaţie, menţionăm că accelerarea ei influenţează în sensul reducerii activele circulante avînd loc o eliberare de fonduri ce pot fi folosite în alte direcţii. Încetenirea vitezei de rotaţie atrage după sine o creştere a activelor circulante, o blocare de fonduri, reducînd eficienţa utilizării capitalului.

Ca şi alte elemente de active circulante, stocurile reprezintă o investire pentru x. Deţinerea de stocuri trebuie explicată prin cîştiguri sau economii pentru deţinător, singura justificare de a imobiliza fonduri în stocuri diverse. Constituirea stocurilor este rezultatul unei decizii de investire. Investirea în stocuri trebuie comensurată pe baza sumei lichidităţilor efectiv imobilizate ţinîndu-se seama de durata imobilizării, de fluxurile de lichidităţi, pentru ca în final să se evalueze pierderea sau cîştigul din deţinerea de stocuri.

Constituirea de stocuri trebuie să asigure ritmic procesul economic specific, de producţie sau desfacere. Formarea de stocuri la nivele agentului economic avea influenţe diverse: pozitive - în cazul unei evoluţii nefavorabile a preţului materiilor prime sau a obţinerii unor condiţii mai favorabile din partea furnizorilor pentru avansarea unor comenzi mari, şi negative – cînd preţurile la materia primă scade, modificarea tehnologiilor de prelucrare a materiei prime, apariţia unor înlocuitori calitativi etc.

2. Ciclul de exploatare. Stocuri şi gestiunea lor

Prin ciclu de exploatare se înţelege ansamblu operaţiunilor realizate de întreprindere pentru a-şi atinge obiectivul care constă în producerea de bunuri şi servicii în scopul de a le schimba.

Ciclul de exploatare cuprinde 3 faze:

-Achziţionarea de bunuri şi servicii, ceea ce prezintă – faza aprovizionării

-Transformarea bunurilor şi serviciilor spre produse finite – faza producţiei

-Vînzarea produselor – faza comercializării

Întreprinderea este determinată să deţină 3 categorii importante de stocuri:

-Stociri de materii şi materiale

-Stocuri în curs de fabricaţie

-Stocuri de produse finite

Însumarea acestor categorii de stocuri alcătuiesc stocul general care trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:

-Să fie complet, cuprinzînd toate felurile de resurse materiale

-Să fie suficient în orice moment, cu luarea în considerare a înlăturării blocării de fonduri în stocuri supranecesare

-Să fie complet în mod sistematic, cu luarea în considerare a minimizării cheltuielilor de aprovizionare şi de stocare.

Gestiunea ciclului de exploatare este cea mai importantă secţiune a gestiunii financiare a x-rii. Relevanţa gestiunii ciclului de exploatare este determinată în primul rînd de ponderea ridicată a activelor şi pasivelor circulante (150%) în totalul bilanţului întreprinderii. În al doilea rînd operaţiunile ciclului de exploatare sunt cotidiene ca un mare grad de repetabilitate şi cu o reflectare imediată asupra situaţiei financiare, asupra rentabilităţii.

Gestiunea stocurilor – dirijarea stocurilor. Pentru diminuarea riscului gestiunea activelor circulante urmăreşte eliminarea rupturii de stoc, a lipsei de lichidităţi, preocupare însoţită de creşterea costurilor de exploatare şi de diminuarea rentabilităţii. În privinţa pasivelor circulante se urmăreşte permanenţa surselor de finanţare, autonommia financiară a ciclului de exploatare.

Ciclul de exploatare cuprinde 2 domenii complementare de activitate

-Determinarea necesarului de active circulante (de stocuri, de creanţe, lichidităţi)

-Determinarea modalităţii de finanţare (a fondurilor de rulment, a datoriilor de exploatare – furnizori, creditori)

Fond de rulment - fond de utilizare în analiza financiară, cu ajutorul căruia se evidenţiază modul de folosire al banilor împrumutaţi pe termen lung

FR = Surse permanente (capital propriu + datorii financiare) – Alocări permanente (imobilizări nete (fără amortizare))