Managementul investițiilor

Acest curs îşi propune să clarifice câteva dintre cele mai importante aspecte referitoare la luarea deciziilor de selecţie şi finanţare a investiţiilor în active reale, cu caracter industrial şi comercial, la nivelul unei întreprinderi.

Deciziile legate de investiţiile de capital sunt unele dintre cele mai importante şi, în acelaşi timp, unele dintre cele mai critice tipuri de decizii care trebuie luate de managerii unei întreprinderi.

Întreprinderile investesc anual sume importante în vederea realizării unor investiţii, care influenţează situaţia acestora pe perioade îndelungate. Dacă o decizie bună poate să aibă un impact pozitiv semnificativ asupra evoluţiei unei întreprinderi, o decizie proastă poate să aducă organizaţia respectivă în pragul falimentului.

Cursul îşi propune să prezinte modelele decizionale recomandate de teoria modernă a bugetării capitalului, avantajele şi dezavantajele acestora, precum şi situaţiile în care se recomandă aplicarea lor. Sunt modele complexe, bazate pe tehnica discontării cash-flow-urilor, subordonate realizării unui obiectiv, considerat optim, la ora actuală, de teoria financiară, şi anume, acela al maximizării valorii întreprinderii.

Sunt prezentate aspecte legate de metodologia luării deciziilor de investiţii, punându-se accentul pe elementele implicate în procesul decizional, pe modalităţile în care acestea pot fi calculate şi încorporate în decizie.

Evaluarea economică a proiectelor de investiţii are ca scop determinarea proiectului de investiţie care ar trebui să fie acceptat. Întrebările imediate care stau pe buzele tuturor managerilor sunt următoarele : cum poate fi el realizat, este fezabil din punct de vedere financiar? Cele două probleme “ce?” şi “cum?” nu sunt independente, dar ele trebuie separate, cel puţin, conceptual.

Elementul care face legătura între deciziile de investiţii şi cele de finanţare este costul capitalului. Atingerea obiectivului de maximizare a valorii întreprinderii presupune nu numai maximizarea cash-flow-urilor estimate a fi obţinute prin deciziile de investiţii ci, şi minimizarea costului finanţării angajată în abordarea acestor investiţii prin deciziile de finanţare.

CAP. 1 CONŢINUTUL ŞI CLASIFICAREA INVESTIŢIILOR. DECIZIILE DE INVESTIŢII

Rezumat

Într-o accepţiune largă, financiară, noţiunea de investiţie este sinonimă cu orice acţiune de alocare, plasare a capitalului în vederea obţinerii unor câştiguri. Potrivit acestei accepţiuni, investiţia reprezintă schimbarea unei sume prezente şi certe pe speranţa obţinerii în viitor a unor venituri superioare dar probabile.

Într-un sens restrâns, contabil, investiţia este asimilată cheltuielii efectuate în vederea obţinerii unor bunuri cu valoare mare şi de folosinţă îndelungată. Dimensiunea contabilă, cea mai restrictivă, reduce investiţia la noţiunea de imobilizare în sensul contabil al cuvântului.

Activitatea de investiţii în cadrul unei întreprinderi are la bază strategia de dezvoltare economică stabilită la nivelul acesteia şi se desfăşoară pe bază de programe investiţionale sau proiecte.

Programele de investiţii, indiferent de nivelul la care sunt elaborate în cadrul unei întreprinderi, se detaliază în vederea în vederea implementării lor în mai multe proiecte investiţionale. Proiectul de investiţie este definit ca un program complet şi autonom de acţiune implicând realizarea unei investiţii şi exploatarea acesteia de-a lungul duratei sale de viaţă.

Deciziile de investiţii de capital reprezintă unele dintre cele mai importante şi, în acelaşi timp, unele dintre cele mai critice tipuri de decizii luate la nivelul unei întreprinderi.

Decizia de investiţii poate fi definită ca reprezentând procesul prin care resursele întreprinderii (materiale, financiare, umane etc.) sunt angajate în vederea realizării unor proiecte investiţionale destinate obţinerii unor profituri superioare în perioadele viitoare.

Modelele decizionale elaborate de teoria investiţională modernă sunt subordonate realizării unui obiectiv considerat optim la ora actuală, şi anume, acela al maximizării valorii de piaţă a întreprinderii.

1.1Conţinutul şi clasificarea investiţiilor

Într-o accepţiune largă, financiară, noţiunea de investiţie este sinonimă cu orice acţiune de alocare, plasare a capitalului în vederea obţinerii unor câştiguri. Potrivit acestei accepţiuni, investiţia reprezintă schimbarea unei sume prezente şi certe pe speranţa obţinerii în viitor a unor venituri superioare dar probabile.

Într-un sens restrâns, contabil, investiţia este asimilată cheltuielii efectuate în vederea obţinerii unor bunuri cu valoare mare şi de folosinţă îndelungată. Dimensiunea contabilă, cea mai restrictivă, reduce investiţia la noţiunea de imobilizare în sensul contabil al cuvântului.

Noţiunea de investiţie implică trei elemente definitorii: durata, rentabilitatea şi riscul.

Noţiunii de investiţie îi este caracteristic timpul. Fondurile investiţionale se alocă în prezent, iar efectele se obţin în viitor. Orice proiect de investiţie are o durată de viaţă proprie, caracterizată prin etape şi momente de timp bine definite, pe parcursul căreia parametrii economici ai investiţiei au o evoluţie specifică.

Scopul final al investiţiei îl constituie profitul. Investitorul acceptă schimbarea disponibilităţilor existente pe o serie de efecte viitoare, numai în cazul în care suma acestora din urmă, actualizată, este superioară cheltuielilor iniţiale.

Noţiunii de investiţie îi este inerent riscul. Investiţia reprezintă o cheltuială pentru un viitor incert. Efectele viitoare aşteptate sunt speranţe nu certitudini.

Economiştii delimitează riguros investiţiile financiare de investiţiile în active reale. În aceste condiţii, o tipologie globală a investiţiilor ar cuprinde următoarele categorii:

- investiţii imobiliare, care privesc achiziţia sau realizarea de bunuri imobiliare destinate locuirii sau desfăşurării unor activităţi publice, administrative;

- investiţii financiare constând în achiziţia unor valori mobiliare(acţiuni, obligaţiuni, alte titluri de valoare)emise de alte societăţi comerciale în vederea realizării unor câştiguri;

- investiţii industriale şi comerciale care vizează achiziţia sau realizarea pe cont propriu a unor active fixe corporale şi necorporale indispensabile activităţilor de producţie sau comercializare a bunurilor şi serviciilor.

Întrucât lucrarea prezentă este destinată ultimei categorii de investiţii, celor cu caracter industrial şi comercial, prezintă un interes deosebit clasificarea acestora.