Mutații în Cadrul Produselor și Serviciilor Bancare

Cap. I Reflecţii cu privire la mutaţiile în cadrul produselor şi serviciilor bancare

Progresele înregistrate de sistemul bancar românesc de-a lungul tranziţiei la economia de piaţă au fost binevenite, băncile îmbrăţişând strategii bancare menite să le îmbunătăţească performanţele şi adaptându-se treptat la creşterea concurenţei.

Cu toate acestea, sistemul bancar românesc mai are mult de parcurs pentru a ajunge din urmă băncile din Uniunea Europeană, din punct de vedere al gradului de dezvoltare şi al performanţei, dovada fiind indicatorii dezvoltării sistemului bancar românesc, în comparaţie cu cei similari ai economiilor europene.

În cadrul strategiilor bancare, preocupările pentru introducerea de noi produse sau servicii bancare urmăresc: satisfacerea unor cerinţe ale clienţilor, în condiţii de operativitate, cost şi calitate superioare faţă de cele ale concurenţei; asigurarea unei game de produse şi servicii, comparabil cu cele prestate de alte unităţi bancare din ţară sau din străinătate; promovarea de către bancă a unor soluţii sau servicii specializate, demne de încredere în blazonul băncii şi care se adresează unor anumite categorii de clienţi; combinarea, completarea sau adaptarea unor elemente ale produselor sau serviciilor de bază, care să facă posibilă o îmbunătăţire a perioadei de timp oferite, a preţului de contractare sau a complexităţii acestuia.

Dezvoltarea sistemului bancar românesc se încadrează, astfel, în tendinţa de globalizare care a dominat economia mondială în ultimele decenii, cu atât mai mult cu cât serviciile financiare reprezintă, alături de informatică, unul din domeniile cu cea mai intensă manifestare a acestui fenomen. De altfel, în cazul României mai corect ar fi termenul de regionalizare, în condiţiile în care capitalul străin prezent pe piaţa bancară românească provine cu precădere din ţările Uniunii Europene, contribuind la procesul de integrare a întregii economii româneşti în acest bloc comercial. Din această perspectivă suntem mai integraţi decât ţări precum Irlanda sau Suedia, unde mai mult de 50 % din sistemul bancar se află încă în proprietate naţională. Aceasta nu înseamnă însă că, în viitor, când capitalul privat românesc va căpăta suficientă forţă, noi bănci româneşti nu vor putea apărea ca actori importanţi în sistem. În unele domenii (de exemplu, leasing-ul), băncile comerciale au profitat de mai slaba reglementare şi supraveghere pentru a-şi maximiza profiturile într-o piaţă insuficient de matură.

În privinţa produselor noi, după ce ani de zile băncile s-au orientat numai spre clienţii instituţionali (corporate), în ultimii ani a avut loc un boom al creditului de consum, urmat la scurt timp de creditul imobiliar şi ipotecar, segmentul de retail începând să se apropie de poziţia pe care o ocupă în ţări cu sisteme bancare dezvoltate.

Dat fiind acest proces de regionalizare, tendinţele care se manifestă în sistemul financiar european îşi pun amprenta şi asupra evoluţiei pieţei bancare interne. Astfel, aşa cum pe plan european băncile mari vor să devină şi mai mari şi în România este în plină desfăşurare un proces de concentrare, prin achiziţii şi fuziuni. De asemenea, conexiunea cu practicile bancare moderne, asigurată de băncile cu capital străin, la care se adaugă creşterea exigenţei clienţilor au condus la asimilarea rapidă şi la dezvoltarea unor servicii care implică tehnologie avansată.

Sistemul bancar al unei ţări reprezintă coloana vertebrală financiară a economiei de piaţă. Prin intermediul băncilor sunt redirecţionate fluxurile monetare în economie, de la entităţile economice ce au acces la resurse la un moment dat şi care le plasează la bănci sub formă de depozite bancare la entităţile economice aflate în deficit de resurse şi care apelează la credite bancare pentru finanţarea acestui deficit. Viteza, volumul şi preţul intermedierilor financiare depind de strategiile de politică monetară ale Băncii Naţionale a României şi de calitatea şi performanţele sistemului bancar românesc.

Dezvoltarea sectorului bancar, dinamizarea activităţii băncilor vor determina intensificarea concurenţei bancare, atitudinea băncilor schimbându-se radical. Astfel, se renunţă treptat la aşteptarea pasivă a solicitării clienţilor şi se promovează din ce în ce mai mult strategia de apropriere faţă de client.

Produsele şi serviciile bancare care deţin ponderea cea mai mare din activitatea proprie băncilor comerciale sunt: creditele, depozitele bancare, încasările şi plăţile în conturi, scrisorile de garanţie, efectuarea de operaţiuni valutare, acreditive, carduri, certificate de depozit sau carnete de economisire; în schimb, dintre produsele cu o pondere redusă fac parte operaţiunile de consultanţă economico-financiară de specialitate, păstrarea de valori în bănci, transport de numerar la sediul titularilor de cont, verificarea-confirmarea eliberării de duplicate. Fiecare bancă comercială are propria strategie în vederea extinderii paletei de produse şi servicii bancare oferite, ceea ce înseamnă fidelizarea clienţilor deja existenţi în baza lor de date, atragerea de noi clienţi, creşterea rentabilităţii bancare şi diversificarea resurselor din venituri, prin creşterea comisioanelor, taxelor şi spezelor bancare. Interferenţa sistemului bancar cu celelalte segmente ale pieţei financiare şi chiar cu spaţiul economiei reale a condus la apariţia unor produse şi servicii „de graniţă”, cum ar fi:

- servicii privind piaţa de capital sau în legătură cu aceasta;

- produse de tip bancassurance şi legate de fondurile de pensii;

- consultanţă şi suport în afaceri.