Procesul Investițional

TEMA 4. PROCESUL INVESTIŢIONAL

1. Procesul şi proiectul investiţional

2. Fazele procesului investiţional

2.1.Faza preinvestiţională

2.1.1. Analiza posibilităţilor investiţionale;

2.1.2. Alegerea prealabilă a proiectului;

2.1.3. Formularea (elaborarea) proiectului;

2.1.4. Evaluarea finală şi luarea deciziei de investire.

2.2. Faza investiţională

2.3.Faza exploatării

Totalitatea activităţilor şi operaţiunilor întreprinse în vederea înfăptuirii lucrărilor necesare realizării şi punerii în funcţiune-expluatare a unor obiective economice, sociale, etc. angrenând resurse materiale, umane, de muncă, precum şi timp, prin intervenţia diferitor factori constituie procesul investiţional.

Procesul investiţional se identifică cu totalitatea activităţilor şi operaţiunilor întreprinse de către subiectul activităţii investiţionale în vederea orientării resurselor investiţionale în obiecte investiţiionale, pentru ca acestea din urmă să genereze efecte de natură socio-economică şi de altă natură.

Relaţiile dintre participanţii la procesul investiţional au loc în cadrul pieţei investiţionale. Ca şi pe orice altă piaţă, pe piaţa investiţională se formează cererea şi oferta atît pentru resursele, cît şi pentru obiectele investiţionale.

În economia de piaţă forma organizatorică de bază a procesului investiţional este proiectul investiţional, care reprezintă documentul de bază ce determină necesitatea efectuării investiţiilor, în care se descriu principalele caracteristici ale proiectului şi indicatorii financiari, aferenţi realizării acestuia.

Proiectul investiţional constituie un plan complex de acţiuni, ce include fundamentarea raţionalităţii investiţiilor, îndreptate spre lărgirea, modernizarea sau formarea unui nou mod de producţie a mărfurilor sau serviciilor cu scopul obţinerii unui profit sperat (aşteptat) sau a unui efect social.

În dependenţă de tipul proiectelor investiţionale, se deosebesc şi cerinţele faţă de elaborarea acestora.

Pentru proiectele investiţionale mici, finanţate de întreprindere din contul surselor proprii, fundamentarea lor tehnico-economică are un caracter restrâns. O astfel de fundamentare poate conţine doar:

- scopul efectuării proiectului investiţional,

- parametrii săi de bază,

- volumul necesar de resurse financiare,

- indicatorii eficienţei investiţiilor şi

- schema realizării proiectului investiţional.

Pentru proiectele investiţionale medii şi mari, realizarea cărora necesită o finanţare externă, este necesară o fundamentare tehnico-economică complexă conform standardelor naţionale şi internaţionale. O astfel de fundamentare a proiectelor investiţionale se supune unei anumite structuri logice, care are un caracter unic în majoritatea ţărilor cu o economie de piaţă dezvoltată.

2. Fazele procesului investiţional

Procesul investiţional se prezintă sub forma unui ciclu compus din trei faze separate:

I. faza preinvestiţională (de concepţie, de pregătire);

II. faza investiţională (de realizare);

III. faza de exploatare (de funcţionare);

Faza preinvestiţională sau de concepţie este subordonată în întregime elaborării deciziei investiţionale. Această fază cuprinde, în principal, activităţi de natură intelectuală, de cercetare ştiinţifică, analize, calcule, concretizate în final într-un proiect de investiţii.

Faza investiţională constituie perioada de timp, în care se realizează fizic obiectivul de investiţii.

Atât faza de concepţie cât şi cea de realizare trebuie să se desfăşoare într-un interval de timp destul de scurt pentru a reduce, pe cît e de posibil, perioada de imobilizare a fondurilor investite şi pentru a se ajunge mai repede la faza de exploatare, faza în care se ajunge la scopul urmărit de către beneficiarul de investiţii.

2.1.Faza preinvestiţională

Faza preinvestiţională include câteva etape:

2.1.1. Analiza posibilităţilor investiţionale;

2.1.2. Alegerea prealabilă a proiectului (studiul prealabil de fezabilitate);

2.1.3. Formularea proiectului (cercetarea tehnico-economică, studiu de fezabilitate propriu zis);

2.1.4. Evaluarea finală şi luarea deciziei de investire.

2.1.1. Analiza posibilităţilor investiţionale

În analiza posibilităţilor se evidenţiază posibilitatea investirii. Sunt supuse analizei următoarele direcţii:

a) resursele naturale, care pot fi prelucrate sau folosite în producţie (spre ex., pădurile pentru întreprinderile de prelucrare a lemnului);

b) cererea viitoare la unele mărfuri, cerere ce poate creşte în urma creşterii numărului populaţiei sau a capacităţii de cumpărare;

c) mărfurile importate şi posibilităţi de înlocuire a importului;

d) sectoarele industriei prelucrătoare, ce funcţionează eficient;

e) posibilităţi de legătură cu alte ramuri, atât autohtone cât şi din străinătate;

f) posibilităţi de diversificare (de exemplu, producţie farmaceutică într-un complex petrolier);

g) posibilităţi de creştere a volumului de producţie cu scopul atingerii volumului optimal al producţiei;

h) climatului general investiţional;

i) politica industrială;

j) costul şi prezenţa factorilor de producţie;

k) posibilitatea exportului etc.

Analiza posibilităţilor are un caracter destul de general şi se bazează, în principiu pe date destul de evazive, nu pe analize exacte.

2.1.2. Alegerea prealabilă a proiectului sau studiul preventiv de fezabilitate

La etapa alegerii unui proiect se face apel la anumite analize detaliate, dar şi la anumite studii tehnico-economice, care, de obicei, sunt costisitoare şi îndelungate. Astfel, înainte de a purcede la analiza tehnico-economică este necesar de efectuat un studiu preventiv de fezabilitate pentru formularea liniilor generale ale proiectului investiţional.

Studiul preventiv de fezabilitate (SPF) poate fi determinat ca o etapă de legătură între cercetarea posibilităţilor şi studiul tehnico-economic (STE) amănunţit, astfel încât diferenţele dintre aceste etape constau în gradul de detaliere al studiului.

Dar, chiar şi la etapa SPF este nevoie de cercetat toate alternativele economice:

a) piaţa şi potenţialul întreprinderii: efectuarea cercetării cererii şi pieţei, vânzărilor şi marketingului, programului de producţie şi posibilităţilor întreprinderii;

b) cheltuielile materiale;

c) locul amplasării întreprinderii;

d) aspectele tehnice ale proiectului: tehnologiile şi utilajele, obiectele de construcţii sociale;

e) cheltuielile: de producţie, administrative şi comerciale;

f) cadrele: forţa de muncă;

g) realizarea proiectului;

h) analiza financiară: cheltuielile de investiţii, costuri de producţie şi profitabilitatea comercială etc.