Tehnică plăților și finanțărilor internaționale

Introducere

Piaţa financiară internaţională reprezintă ansamblul de instituţii, reglementări şi relaţii care iau naştere în scopul mobilizării de resurse de capital de la deţinători din diferite ţări pentru a fi plasate către beneficiari din afara ţărilor de origine a acestora. Relaţiile financiar-valutare internaţionale sunt o componentă de bază a pieţei financiare internaţionale, reprezentând ansamblul de mecanisme şi instrumente utilizate de diferite instituţii financiare sau direct de operatorii economici pentru a mobiliza resurse financiare necesare derulării de operaţiuni comerciale sau de cooperare în plan internaţional sau de realizarea unui proiect de investiţii într-o altă ţară. În opinia multor specialişti, momentul declanşator al fenomenului monetar-financiar internaţional îl constituie Tratatul franco-prusac din 1871, soldat cu obligarea Franţei la efectuarea unei plăţi externe importante ca despăgubire de război. În prezent sfera relaţiilor financiar valutare s-a extins de la relaţiile financiare internaţionale publice către fluxurile financiare private, volumul valoric al tranzacţiilor financiare depăşind cu mult volumul tranzacţiilor comerciale din economia mondială.

Dezvoltarea burselor de valori internaţionale a influenţat puternic şi profund evoluţia pieţelor financiare internaţionale, ducând de asemenea la specializarea şi integrarea acestora. Practic, dezvoltarea pieţei financiare internaţionale nu ar fi fost posibilă fără apariţia reglementărilor bursiere care au permis un mai bun control al desfăşurării tranzacţiilor pe aceste pieţe organizate, apariţia instrumentelor derivate (în special a celor pe rata dobânzii şi pe valute) care a permis extinderea mecanismelor de acoperire a riscurilor financiare, electronizarea şi informatizarea tranzacţiilor financiare internaţionale care a mărit şi mai mult viteza de transfer a informaţiilor şi creşterea semnificativă securităţii operaţiunilor financiare.

Piaţa financiară internaţională reprezintă cadrul organizat de desfăşurare a relaţiilor financiar-monetare internaţionale. Această caracter fundamental de piaţă relativ organizată a presupus crearea de instituţii financiare internaţionale care să aibă în vedere stabilitatea întregului sistem financiar precum şi o serie de reglementări internaţionale unanim recunoscute şi acceptate care să permită o eficientizarea a derulării fluxurile financiare internaţionale.

În ultima perioadă asistăm la o reducere a importanţei fluxurilor financiare derulate prin intermediul instituţiilor financiare consacrate sau cele derulate la nivel guvernamental, crescând tot mai mult ponderea fluxurilor financiare cu caracter privat. Volumul cel mai mare al resurselor financiare continuă să fie mobilizat în cadrul pieţelor financiare organizate, chiar dacă în ultima perioadă au apărut şi s-au dezvoltat o serie de pieţe paralele dereglementate (cazul euro - pieţelor). Deţinând cea mai mare parte din volumul fluxurilor financiare, ţările dezvoltate rămân principalul actor financiar atât în calitate de beneficiari cât şi ca furnizoare de resurse financiare. Ţările emergente, deşi încă având o contribuţie firavă la derularea operaţiunilor financiare, mai ales în calitate de beneficiari şi mai puţin de furnizoare de resurse, sunt tot mai active în acţiunile lor de mobilizare a resurselor financiare.

4

Având o structură bine conturată şi o arie distinctă de manifestare, relaţiile financiare internaţionale sunt de fapt o prelungire a relaţiilor economice apărute între diferitele ţări. Cele mai importate aspecte avute în vedere în studiul modului de manifestare şi derulare al fluxurilor financiar-monetare internaţionale, şi pe care cartea de faţă îşi propune să le analizeze în detaliu sunt: instituţiile financiare internaţionale cu vocaţie universală, evoluţia sistemului monetar internaţional, aranjamentele monetare internaţionale existente în prezent (ca o alternativă la sistemul monetar internaţional), principalele instrumente utilizate pe pieţele financiare internaţionale, intermedierea financiară şi rolul acesteia în derularea fluxurilor financiare internaţionale precum şi principalele segmente ale pieţei financiare internaţionale (piaţa creditului, piaţa valutară, piaţa obligaţiunilor, piaţa acţiunilor sau piaţa instrumentelor derivate).

Globalizarea pieţelor financiare însoţită inevitabil de o dezvoltare fără precedent a mecanismelor de funcţionare a acestora accentuează rolul finanţării în derularea cu succes a afacerilor internaţionale. Devenind un subiect din ce în ce mai incitant şi mai complex pentru specialişti, finanţarea internaţională se constituie ca un domeniu perfect integrat în substanţa tranzacţiilor economice internaţionale. Alegerea tehnicilor de finanţare sau a instrumentelor sintetice oferite de piaţa financiară internaţională presupune în primul rând o bună cunoaştere a acestora de către cei implicaţi direct - companii private sau instituţii financiare publice sau private. Un factor important în acest proces de alegere îl constituie riscul pe care trebuie să şi-l asume deopotrivă cel care se finanţează cât şi finanţatorii. Riscul, apropiat mai degrabă de incertitudine în cazul tranzacţiilor internaţionale, se dovedeşte a fi o categorie economică greu de evaluat şi de gestionat. Direct legată de riscurile asumate şi de complexitatea mare a tuturor schemelor de finanţare internaţională este şi problema costurilor. Practic, costul şi riscul sunt două criterii fundamentale pe care se bazează întreg aparatul decizional în activitatea economică.