Teorie economică

Tema № 1: Introducere în obiectul de studiu al Teoriei Economice

1. Esenţa Economiei şi Ştiinţa Economică

2. Evoluţia obiectului de studiu al Teoriei Economice

3. Categoriile, legile, metodele de cercetare şi funcţiile Teoriei Economice

1.Esenţa Economiei şi Ştiinţa Economică

Economia – reprezintă ansamblul activităţilor economice legate de procesele de producţie, circulaţie,

repartiţie şi consum a bunurilor economice.

Structura economiei:

a) MicroEc – include unităţile primare de activitate economică (ex: întreprinderile individuale, de arendă, colective etc);

b) MezoEc – include ramurile economiei naţionale de producţie (industria, agricultura, transportul);

c) MacroEc – include economia unei ţări (unităţile primare + ramurile respective);

d) MondoEc – cuprinde interdependenţa economică dintre economiile naţionale şi fluxurile economice internaţionale;

e) ExtraEc – se referă la economia cosmosului, mărilor, oceanelor.

Problemele fundamentale ale economiei sunt:

1) Ce de produs?

2) Cum de produs? Paul Samuelson

3) Pentru cine de produs?

• Economia în dependenţă de formele de funcţionare include următoarele sectoare:

1) Sectorul primar – silvicultura, agricultura, pescuitul etc.

2) Sectorul secundar – include ramurile de prelucrare (industriile de prelucrare, chimică);

3) Sectorul terţiar – include ramurile de deservire (serviciile de transport, de asigurare, comunale, financiare, comunicaţiile);

4) Sectorul cuaternar / informaţional – include informatica, ştiinţa, învăţământul.

• Din punct de vedere a formelor de proprietate economia include:

1) Sectorul privat – ce întruneşte toate întreprinderile private;

2) Sectorul public - întruneşte întreprinderile de stat şi municipale;

3) Sectorul mixt - întruneşte întreprinderile cu capital privat şi public, naţional şi străin.

Economia poate fi analizată în aspect tehnologic şi în aspect social-economic.

În aspect tehnologic Economia include:

a) Economia Resurselor – reflectă procesul de transformare a resurselor limitate în bunuri

economice necesare pentru satisfacerea nevoilor umane, destinate pentru

consumul productiv/personal.

b) Economia Reproductibilă – care include interdependenţa dintre cele 4 faze de reproducţie: faza

de producţie, circulaţie, repartiţie şi consum.

c) Economia Naţională – care include: Economia unităţilor primare; Ec. sectoarelor; Ec. regională.

Economia privită în aspect social-economic include unitatea dintre forţele de producţie şi relaţiile de producţie.

Forţele de producţie – reprezintă raportul dintre om şi natură; includ mijloacele de producţie, forţa de muncă, ştiinţa.

Relaţiile de producţie – reprezintă relaţiile ce apar între oameni în procesul de producţie a bunurilor economice indiferent de dorinţa şi voinţa acestora.

Unitatea dintre forţele de producţie şi relaţiile de producţie formează modul de producţie (feudal, sclavagist, capitalist).

Economia nu trebuie confundată cu Ştiinţa Economică.

Ştiinţa economică studiază fenomenele şi procesele economice care parcurg în societate

Ştiinţa Economică este bazată pe 3 principii:

Interdependenţa dintre teorie şi practică.

Teoria elaborează condiţii necesare pentru adoptarea deciziilor orientate spre dezvoltarea economiei. Practica confirmă sau respinge teoriei economice care nu sunt valabile.

Unitatea dintre Micro şi MacroEconomie.

Problemele fundamentale pot fi rezolvate atât la nivel micro cât şi macroeconomic.

Realismul istoric.

Fenomenele şi procesele economice trebuie studiate în dependenţă de condiţiile istorice concrete din perioada respectivă şi ţara respectivă.

Ştiinţa Economică poate fi privită în aspect pozitiv şi normativ. În aspect pozitiv Ştiinţa Economică are ca obiect studierea vieţii reale şi explicarea cauzelor diferitelor fenomene economice, acestea servind drept temei a unor legităţi, ipoteze şi tendinţe., iar în cel normativ – arată ce ar trebui să fie întreprins pentru ca situaţia rela sa devină mai bună.

Teoria economică constituie baza teoretică şi metodologică pentru celelalte ştiinţe economice, elaborează instrumentul de cercetare economică, formuleaza categoriile, legile şi tendinţele principale în dezvoltarea activităţii economice. Anume această ştiinţă serveşte drept temelie pentru elaborarea politicii economice promovate de stat.

2. Evoluţia obiectului de studiu al Teoriei Economice

Obiectul de studiu al Teoriei economice a trecut prin următoarele etape:

1) Etapa Antică – Xenofon „Principala bogăţie o constituie pământul”, care a determinat termenul de economie şi obiectul de studiu. Platon, Aristotel.

2) Etapa Medievală – Toma Aquino, numit şi Sf. Toma Aquino – filozof, teolog şi economist italian. Lucrarea sa „Suma teologică” include concepte referitor la proprietate, dobândă, la preţul just, la salariul just.

3) Etapa Mercantelistă – a durat 3 secole; principala formă de bogăţie erau banii din aur şi argint; apare Economia Politică. Thomas Mun, J. Polber. A. Monthcretien (fr.) în anul 1615 a elaborat o lucrare – „Tratat de Economie Politică” , care era orientată în principal regelui. El a fost primul care a introdus noţiunea de economie politică.

4) Etapa Fiziocrată – Fr.Quesnay cu faimosul său „Tablou Economic”, în viziunea lui ştiinţa economică trebuie să studieze căile de îmbogăţire care se realizează în agricultură. A.R.Turgois, W.Petty – a fost primul care ştiinţific a argumentat că la baza valorii mărfii se află munca. Crearea bogăţiei avea loc pe baza agriculturii.

5) Etapa Clasică sau Liberalismului economic clasic – a durat aproape 100 ani. David Ricardo, Adam Smith ca reprezentanţi. Adam Smith în 1776 a publicat – „Avuţia naţiunilor” – include principalele forme de capital, fiind pusă şi baza Economiei Politice ca ştiinţă economică. Cu această lucrare s-a început adevărata ştiinţă economică. Obiectul lui de studiu era ideea de îmbogăţire a naţiunii.

6) Etapa Marxistă sau Socialistă – Karl Marx „Capitalul”. Marx a schimbat radical obiectul de studiu al ştiinţei economice afirmând că ştiinţa economică studiază relaţiile economice (îmbogăţirea) care apar între burghezie şi proletariat.

7) Etapa Naţionalismului economic – H.Carey, Fr. List. Obiectul de studiu: Şt. Economică trebuie să studieze nu individul şi nu căile de îmbogăţire, ci naţiunea şi specificul naţional.

8) Etapa Neoclasică sau Marginistă – K.Menger, L.Walras, A.Marshall. Obiectul de studiu al ştiinţei economice este studierea utilităţilor marginale a bunurilor economice, precum şi a relaţiilor de circulaţie şi consum. În această etapă apare Econometria.

9) Etapa Keynesiană – Lordul J.Keyns. în viziunea lui Keynes obiectul de studiu al ştiinţei economice este studierea legilor cu caracter psihologic. Pentru prima dată în gândirea economică a determinat intervenţia statului în economie. Obiectul de studiu al Teoriei Economice trebuie să includă problemele MacroEc-ce:

Studierea echilibrului economic general;

Studierea cererii şi ofertei agregate;

Studierea necesităţilor de implicare a statului în activitatea economică.

10) Etapa Neoliberală sau Monetarismului actual – M.Friedman, W.Yoken, Fridrich von Hayek. În viziunea neoliberalilor obiectul de studiu al ştiinţei economice este studierea fluxurilor monetare şi reglementarea acestora din partea statului. Principalele probleme ale Ştiinţei Economice sunt:

Stimularea ofertei şi a micului business;

Reglarea masei monetare aflate în circulaţie;

Limitarea intervenţiei statului în activitatea economică.

Actualmente Obiectul de studiu al Teoriei Economice este:

Studierea relaţiilor economice care apar între oameni în procesul de utilizare eficientă a resurselor economice limitate.

Studierea categoriilor şi legilor economice.

Studierea modelelor şi sistemelor economice.

3.Categoriile, legile, metodele de cercetare şi funcţiile Teoriei Economice

Fenomen economic – acesta reflectă forma exterioară a activităţii economice percepută direct de către oameni (privatizarea).

Proces economic – reprezintă transformările calitative, cantitative şi structurale care parcurg în viaţa economică (procesul de stabilizare a economiei naţionale).

Categoria economică – reprezintă o abstracţie ştiinţifică care reflectă o anumită latură a relaţiilor de producţie. Ca categorii economice sunt considerate marfa, banii, salariu, profitul, dobânda, renta, concurenţa, creditul, etc.

Categoriile economice pot fi divizate în 3 grupe:

1) Categorii economice generale care funcţionează în toate modurile de producţie (producţia, repartiţia, consumul, munca);

2) Categorii economice intermediare care funcţionează în mai multe moduri de producţie (valoare, bani, cerere, dobândă, rentă);

3) Categorii economice specifice modului de producţie dat (concurenţa, acumularea de capital, inflaţia, şomajul).