Extras din curs
Metodele clasice de evaluare a veniturilor şi cheltuielilor bugetare urmăresc, în general, cuantificarea eforturilor financiare necesare realizării anumitor obiective, fără a-şi propune judecăţi de valoare asupra utilităţii, oportunităţii şi eficienţei acestor obiective.
În perioada contemporană, autoritatea publică se găseşte adesea în situaţia de a opta pentru una din multiplele variante posibile de luat în considerare pentru atingerea unui anumit obiectiv, de a găsi varianta cea mai puţin costisitoare sau mijlocul cel mai avantajos pentru aceasta.
În aceste condiţii, multe state au renunţat la unele procedee tradiţionale de evaluare a cheltuielilor bugetare în favoarea unor metode moderne.
În practica internaţională, s-au conturat două categorii principale de metode:
a) metode de tip american: metoda Planificare, programare, bugetizare (P.P.B.S.); metoda Managementului prin obiective (M.B.O.) şi metoda Bază bugetară zero (Z.B.B.);
b) metode de inspiraţie franceză: Raţionalizarea Opţiunilor Bugetare (R.C.B.).
Pornind de la metodele americane, şi alte ţări dezvoltate sau în curs de dezvoltare au elaborat metode proprii de raţionalizare a opţiunilor bugetare, adaptate condiţiilor socio- economice specifice fiecărui stat.
Indiferent de tehnica de dimensionare a cheltuielilor şi adoptare a deciziei de utilizare a resurselor financiare publice, toate metodele moderne de raţionalizare a opţiunilor bugetare se bazează, în principal, pe analiza cost-avantaje sau cost-eficacitate, a cărei aplicabilitate este condiţionată de existenţa a două sau mai multe soluţii de realizare a unui obiectiv, fiecare comportând un anumit cost
Conținut arhivă zip
- Buget si Trezorerie.ppt