Determinarea Cursului Valutar

Capitolul 5

Determinarea cursului valutar la vedere

Cursul de schimb economic (cel stabilit pe piata valutara interbancara) la vedere (spot) este determinat de raportul dintre cererea si oferta de valuta. De aceea el variaza de la o banca la alta si de la un moment la altul.

Cursul de schimb la vedere (spot), folosit pentru tranzactii valutare cu termene de decontare mai mici de 48 ore, este esential, stând la baza majoritatii operatiunilor valutare internationale, atât a celorlalte operatiuni valutare la vedere, precum:

- operatiuni tomorrow (care presupun efectuarea decontarii în ziua urmatoare încheierii tranzactiei);

- operatiuni outright (tranzactia si decontarea se realizeaza în aceeasi zi);

cât si a:

- operatiunilor la termen (forward), în cazul carora miscarea efectiva a valutelor se realizeaza dupa minim 48 ore de la încheierea tranzactiei (adica dupa 1, 2, 3, 6 luni sau un an, sau dupa anumite perioade numite „sparte”).

Pentru realizarea acestor operatiuni bancile, bursele valutare, casele de schimb valutar, brokerii si dealerii stabilesc cursul spot sub forma a doi termeni:

- cursul de cumparare (BID), cursul la care intermediarul cumpara moneda cotata de la detinatorul acesteia, platindu-i moneda cotanta, de exemplu 1,3374 USD/EUR ;

- cursul de vânzare (ASK), cursul la care intermediarul vinde clientului moneda cotata în schimbul monedei cotante, de exemplu 1,3385 USD/EUR.

În practica se folosesc si cotatii de forma:

- 1,3374 – 1,3385 USD/EUR (în care primul termen este cursul de cumparare, iar cel de-al doilea cel de vânzare)

- 1,3374/85 USD/EUR (aici se observa ca nu se mai reia integral cursul de vânzare, ci se reiau numai punctele – engl. pip-uri)

Diferenta dintre cele doua cotatii se numeste marja sau spread, reprezentând câstigul intermediarului.

Care sunt metodele de cotare ale unei valute? Exemplificati.

Ordinele de cumparare si de vânzare primite de intermediari de la clientii lor pot fi:

- la curs ferm, clientul acceptând cursul stabilit de intermediar, sau

- la curs limitat, atunci când clientul nu accepta cursul ferm si indica, în functie de operatiunea pe care doreste sa o realizeze, fie un curs maxim de cumparare, fie un curs minim de vânzare.

În procesul de formare a cursului valutar, se porneste de la înregistrarea ordinelor la curs ferm, dupa care:

- ordinele de cumparare se înregistreaza în ordinea descrescatoare a cursului limita indicat (deoarece ordinele de cumparare cu un curs limita mai mare au sanse mai mari de a fi executate, vânzatorii urmarind sa vânda la preturi cât mai mari);

- ordinele de vânzare se înregistreaza în ordinea crescatoare a cursului limita indicat de clienti (deoarece valuta oferita la vânzare la un curs mai mic va fi mai atractiva pentru cumparatori).

Cursul de echilibru care se stabileste va fi acela la care cererea si oferta de valuta se egalizeaza, iar cantitatea de valuta tranzactionata este maxima.

Exista doua procedee de stabilire a cursului spot:

- cotatia prin strigare

- cotatia prin opozitie.

În cazul cotatiei prin strigare, se compara ordinele de cumparare si de vânzare plasate de clienti cu mentiunea „la cel mai bun curs” (adica cel mai bun existent pe piata).

În cazul cotatiei prin opozitie, pe lânga ordinele cu mentiunea „la cel mai bun curs” se plaseaza la banci si ordine „la curs limitat”.

Daca pe piata se stabileste un curs care respecta relatia:

curs limita de cumparare e curs de piata d curs limita de vânzare

atunci ordinele „la curs limitat” se transforma în ordine „la cel mai bun curs”, iar cursul se stabileste ca în cazul cotatiei prin strigare.

În cazul în care cursul de pe piata stabilit nu respecta relatia mentionata anterior, atunci clientii „fac opozitie”, adica cumpara sau vând doar o suma minima obligatorie la cursul limita indicat initial de ei.