Elemente de Audit Financiar

Noţiunea de audit

Pe plan european auditul financiar este definit de normele în domeniu astfel „obiectul auditului conturilor anuale este de a exprima o opinie asupra faptului de a şti dacă ceea ce prezintă este fidel situaţiei societăţii la data bilanţului şi rezultatele sale, ţinând cont de dreptul şi uzanţele ţării unde agentul economic îşi are sediul său”.

În plan internaţional, auditul financiar este definit ca fiind un: ,,control al informaţiei financiare, rod al unei entităţi juridice cu scop lucrativ şi nelucrativ, efectuat în vederea exprimării unei opinii asupra acestei informaţii”.

Sintetizând se poate elabora următoarea definiţie: auditul financiar este examenul la care precede cu profesionalism competent şi independent, în vederea exprimării unei opinii motivate asupra fidelităţii cu care conturile anuale ale unei entităţi care reflectă situaţia sa la data închiderii şi rezultatele sale pentru exerciţiul considerat, ţinând cont de dreptul şi uzanţele ţării unde agentul economic îşi are sediul său.

În general, prin audit se înţelege examinarea profesională a unei informaţii în vederea exprimării unei opinii responsabile şi independente, prin raportarea la un criteriu (standard, norma) de calitate. Termenul de audit este larg utilizat, el are semnificaţia de audit financiar pentru a verifica situaţiile financiare, procesele şi tranzacţiile unei societăţi. În prezent termenul de audit are în plus şi semnificaţia de audit operaţional pentru a ameliora performanţele societăţii şi de audit de gestiune pentru a emite o judecată asupra modului de gestionare a patrimoniului sau alte tipuri de audit în funcţie de nevoile societăţilor, ca: audit fiscal, de calitate, de mediu etc.

În legislaţia europeană în Directiva a VIII-a, în noul proiect de modernizare a acesteia din 2004,este prevazut un singur tip de audit: audit statutar (audit legal, control legal) prevăzut de regulă prin Legea companiilor şi prin actele constitutive ale acestora.

Conceptul de audit financiar

Auditul financiar reprezintă activitatea de examinare, în vederea exprimării de către auditorii financiari, a unei opinii asupra situaţiilor financiare, în conformitate cu standardele de audit, armonizate cu standardele internaţionale de audit şi adoptate de Camera Auditorilor Financiari din România.

Auditul financiar are ca obiect reflectarea imaginii fidele a situaţiei patrimoniului şi a rezultatelor financiare în bilanţul contabil şi contul de profil şi pierdere. Obiectul auditului financiar este de a exprima o opinie, de a şti dacă situaţiile financiare prezintă o imagine fidelă a afacerilor agentului economic la data bilanţului şi a rezultatelor pentru exerciţiul încheiat, respectându-se legile în vigoare. Auditul financiar este o examinare independentă, o expremare a unei opinii asupra bilanţului unui agent economic dată de un auditor delegat în conformitate cu orice obligaţie statutară relevantă.

Auditul reprezintă un aport de credibilitate asupra informaţiilor contabile publicate de agentul economic.

Pentru persoane exterioare agentului economic, avizul sau opinia unui profesionist contabil independent asupra documentelor financiare ale agentului economic constituie cea mai bună indicaţie asupra gradului de încredere pe care poate să-l acorde aceste documente. Acest aviz presupune o examinare completă a documentelor financiare şi a pieselor justificative corespondente şi are scopul de a indica dacă documentele respective prezintă satisfăcător sau nu situaţia financiară a agentului economic şi rezultatul operaţiunilor privind perioada specificată.

Fără acest aviz sau atestare profesională al unui practician independent, documentele financiare pot fi puse la îndoială din punct de vedere al reflectarii realitatii. Profesionistul contabil independent care posedă cunoştinţele necesare pentru a proceda valabil la examinarea documentelor financiare în vederea atestării lor se numeşte auditor (controlor, revizor).

Tipuri de audit

Pentru executarea muncii de audit trebuie să fie respectate anumite norme, şi anume:

- elaborarea unui program de muncă privind examinarea tuturor posturilor din bilanţ, a contului de profit şi pierdere, ţinând seama de natura elementelor controlate şi de calitatea controlului intern exercitat in cadrul agentului economic.

- constituirea şi păstrarea unui dosar de audit alimentat de documentele adunate în cursul execuţiei misiunii de audit.

Toţi agenţii economici care supun situatiile financiare auditului financiar, precum si entitatile publice dispun sau trebuie să dispună de audit intern. Auditul intern este organizat în interiorul unei întreprinderi sau unui organism, o activitate independentă, de apreciere, efectuată prin controlul operaţiilor. Această activitate este subordonată direct conducatorului entitatii. Controlul intern are o sfera de cuprindere mai ampla decat cea a auditului intern, acesta din urma fiind o componenta a controlului intern si are ca funcţie de a estima şi a evalua eficacitatea altor controale. Obiectivul auditului intern este de a ajuta membrii conducerii în responsabilităţii lor, de a le furniza analize, aprecieri, recomandări şi comentarii pertinente privind activitatea examinată. Auditul intern urmăreşte toate fazele activităţii agentului economic, fiind util conducerii acestuia si implică analizarea situaţiilor contabile şi financiare pentru deplina înţelegere a operaţiunilor examinate.

În funcţie de obiectivele urmărite deentitate, în tara noastra se regăsesc următoarele tipuri de audit:

A) Auditul intern care examinează :

- respectarea regulilor de funcţionare stabilite de societate, a deciziilor conducerii, repartizarea sarcinilor, proceduri de lucru, planificări etc., cauzele şi eventualele consecinţe;

- ansamblul sistemului de control intern (preventiv, de gestiune, ierarhic operativ) şi a sistemului contabil, identifică slăbiciunile sistemului de conducere şi de control intern, a riscurilor asociate acestora şi face propuneri pentru ameliorarea acestor sisteme;

- utilizarea eficace, eficienţa, precum şi protejarea resurselor financiare, materiale şi umane, sesizează cazurile de gestiune defectuoasă, risipă, fraudă, face propuneri de prevenire si eliminarea cauzelor, stabilirea de responsabilitaţi.

Auditul intern poate fi externalizat fără ca acest aspect să conducă la schimbarea conţinutului acestei activităţi.

Reglementarea auditului intern în România este realizata prin:

Auditul intern poate fi realizat şi de un profesionist intern entităţii. El analizează informaţia financiară şi asupra acesteia va exprima o opinie.

Limita utilizării auditului intern rezultă din poziţia auditorului intern în organigrama entităţii, poziţie care este unul din elementele ce garantează independenţa.