Probele în auditul financiar

Introducere

Orice profesie, necesită atât un complex de cunoștințe teoretice și de deprinderi practice care definesc pregătirea cuiva, cât și atestatele necesare prin care se recunoaște această pregătire. Prin urmare, încă de la alegerea profesiei contabile am fost conștientă de faptul că pentru a obține cunoștințele teoretice, aptitudinile practice și abilitările necesare desfășurării acestei profesii va trebui să urmez una dintre specializările propuse de studiile economice superioare. Dintre acestea, ținând seama de preferințe, dar și de faptul că domeniul respective stă la baza profesiei contabile, am ales contabilitatea.

Dintre multitudinea de discipline specifice acestui domeniu, încă din timpul studiilor de licență, am remarcat ca domeniu de vârf al profesiei contabile auditul.

După finalizarea studiilor superioare, prin examenul de licență, având în vedere că pregătirea mea în acest domeniu era abia la început, iar concurența de pe piața locurilor de muncă este acerbă, am decis să profit de crearea modulului de master în domeniul auditului.

Deoarece pe teme de audit, în literatura de specialitate, lucrările aplicative nu oferă prea multe informații, iar experiența practică în ceea ce privește auditul îmi lipsește cu desăvârșire (întrucât nu lucrez în acest domeniu), la alegerea temei dizertației m-am oprit asupra unei teme care poate fi abordată preponderent din punct de vedere teoretic. Având în vedere importanța decisivă a acestui concept pentru audit, am ales tema „Probele în auditul financiar”.

În lucrare am prezentat, așadar, principalele aspecte legate de determinarea naturii și cantității probelor pe care auditorul ar trebui să le acumuleze, dar și de obținerea lor.

Primul capitol „Conceptul, obiectivele și nevoia de audit financiar” abordează conceptele fundamentale ale auditului financiar. Astfel, după o scurtă trecere în revistă a menirii profesiei de audit (satisfacerea nevoilor de audit și de servicii de asigurare), am procedat la prezentarea obligațiilor auditorilor ce decurg din misiunea pe care o au (răspunderea, responsabilitățile și obiectivele pe care trebuie să la îndepinească auditorii), precum și la descrierea etapelor presupuse de procesul de audit, dar a finalității acestui proces (emiterea unei opinii de audit și elaborarea raportului de audit).

În ce de-al doilea capitol „Probele de audit - structura de rezistență a oricărei misiuni de audit financiar” am abordat, după cum indică și titlul, problematica centrală a lucrării - probele de audit. Astfel, în prima parte am prezentat definirea conceptului de probe de audit și clasificarea acestora, după care am procedat la o analiză a deciziilor pe care auditorul trebuie să le ia în ceea ce privește alegerea și obținerea probelor de audit necesare, decizii ce au un impact hotărâtor asupra oricărui audit. În continuare, în acest capitol, am prezentat caracteristicile probelor de audit, care influențează aceste decizii, tipurile de probe (uzuale și specifice) la care auditorul poate apela pentru a valida datele furnizate de entitatea auditată, dar și procedurile aplicate pentru obținerea probelor. Alegerea depinde, deopotrivă, atât de specificul datelor auditate, cât și de raționamentul auditorului. În finalul capitolului, dată fiind importanța subiectului, precum și accentul deosebit pus în practica actuală a auditului pe acesta, a fost prezentat mai detaliat unul dintre tipurile uzuale de probe, respectiv procedurile analitice.

La elaborarea lucrării, dintre sursele de informații folosite în documentarea teoretică de o importanță deosebită au fost:

- discuțiile cu profesorul coordonator;

- lucrările de specialitate, dar și din domeniile complementare auditului (menționate și la bibliografia selectivă);

- legislația în vigoare cu privire la organizarea și desfășurarea activității de audit, precum și normele elaborate de organismele profesionale (Corpul Experților Contabili și al Contabililor Autorizați din România și Camera Auditorilor Financiari din România);

- informațiile furnizate de site-ul Camerei Auditorilor Financiari din România (www.cafr.ro);

- diverse reviste și publicații de specialitate.

Fiind conștientă de limitele acestei modeste încercări în direcția abordată, consider că cititorii sunt îndreptățiți să-și exprime eventualele critici, observații sau sugestii și că primirea lor reprezintă o favoare deosebită.

Cap. I Conceptul, obiectivele și nevoia de audit financiar

1.1. Nevoia de audit și servicii de asigurare

În procesul de fundamentare a deciziilor pe baza cărora se realizează actul conducerii, orice manager are interesul să cunoască, în detaliu și în orice moment, situația activității entității economice conduse, lucru ce poate fi realizat prin organizarea unui sistem de control intern care să constate eventualele abateri în modul de gestionare a proceselor economice.

Independent de conducerea entității, partenerii acesteia au și ei nevoie de informații despre situația financiară și despre alți indicatori ai activității entității pentru a lua decizii cu privire la colaborarea lor în viitor.

Deși este de presupus că informațiile furnizate de controlul intern sunt reale și redau cu fidelitate situația entității la un moment dat, pentru o mai mare credibilitate față de parteneri este, totuși, necesar ca aceste informații să fie validate și de către o altă autoritate, externă, independentă și echidistantă față de cele două entități, emitentul și utilizatorul de informații.

Se impune, deci, ca activitatea entității economice să fie urmărită și de către o altă structură externă, alta decât sistemul de control intern, care să dea posibilitatea oricărui partener, și nu numai, de a accede, prin intermediul acesteia, la date și informații independente și imparțiale privind entitatea economică.

Pentru a răspunde acestei cerințe, auditorii financiri și experții contabili oferă de ani de zile numeroase servicii cu caracter de asigurare , în special asigurări privind cantitatea și calitatea informațiilor conținute în situațiile financiare.

Serviciile cu caracter de asigurare reprezintă servicii profesionale independente, care permit îmbunătățirea calității informațiilor oferite factorilor de decizie. Persoanele care poartă răspunderea luării deciziilor economice fac apel la serviciile cu caracter de asigurare pentru a îmbunătăți fiabilitatea și relevanța informațiilor pe care le utilizează ca bază în procesul de luare a deciziilor.

Serviciile cu caracter de asigurare sunt valoroase deoarece persoana care oferă asigurarea respectivă este independentă și este percepută ca fiind nepărtinitoare față de informațiile pe care le examinează.

Una dintre categoriile de servicii cu caracter de asigurare oferite de auditorii financiari și experții contabili o reprezintă serviciile de certificare. Serviciul de certificare este un tip de serviciu cu caracter de asigurare, prin care auditorul emite un comunicat în formă scrisă, în care exprimă o concluzie privind fiabilitatea unei declarații scrise a unei terțe părți. Există trei categorii de servicii de certificare: serviciile de audit (auditul situațiilor financiare istorice), revizuirea situațiilor financiare istorice și alte servicii de certificare. Ultimele două categorii sunt denumite servicii conexe auditului.

Serviciul de audit reprezintă forma de serviciu de certificare ce presupune examinarea profesională a situațiilor financiare și a altor informații pentru ca auditorul să poată colecta și evalua probele necesare emiterii unei opinii referitoare la întocmirea, sub toate aspectele semnificative, a situațiilor financiare în conformitate cu un cadru identificat de raportare financiară.