Audit financiar-contabil - controlul conturilor și culegerea elementelor probante

Controlul conturilor și culegerea elementelor probante

Controlul conturilor este o etapă succesivă sau concomitentă cu controlul intern, funcție de experiența auditorului.

Obiectivul principal al auditorului pentru „Controlul conturilor“ îl constituie obținerea elementelor probante adecvate pentru a emite opinia motivată și responsabilă asupra modului de reflectare a situațiilor financiare.

Această etapă are ca obiectiv reunirea elementelor probante suficiente și juste pentru a putea exprima o opinie motivată asupra situațiilor financiare, ceea ce presupune asigurarea respectării regulilor legale și regulamentare de către întreprindere:

• regulile referitoare la inventarieri;

• existența activelor și faptul că acestea aparțin întreprinderii;

• regulile de ținere a registrelor și a contabilității;

• estimările contabile și de evaluare stipulate în normele legale și cele profesionale sau în absența acestora;

• principiile contabilității: prudența, permanența metodei, continuitatea activității, independența exercițiului, intangibilitatea bilanțului de deschidere, necompensarea;

• pasivele patrimoniale, veniturile și cheltuielile privesc întreprinderea în cauză.

Pentru a imprima acestei etape a auditului un caracter organizat, pentru prevenirea suprapunerilor și a repetărilor inutile între etapele auditului, pentru evitarea omisiunilor se întocmește „Programul de control al conturilor“. Acest program are la bază informațiile cuprinse în „Planul de audit“ și în „Sinteza aprecierii controlului intern“.

Între eficiența controlului intern într-o întreprindere și mărimea efortului depus de către auditor cu ocazia controlului conturilor există o relație invers proporțională. De aceea, programele de control al conturilor pot să varieze între o limită minimă și una maximă.

Programele minime sau restrânse de control al conturilor se elaborează atunci când, în urma aprecierii controlului intern, se ajunge la concluzia că există un grad rezonabil de asigurare că înregistrările contabile sunt fiabile. În această situație se pot limita sondajele numai la soldul conturilor deoarece funcționarea controlului intern asupra rulajelor a fost urmărită în etapa precedentă a auditului. Totuși, pentru asigurarea coerenței cu etapele precedente ale auditului, rulajele conturilor vor fi verificate cu ocazia examinărilor analitice.

Programele extinse de control al conturilor se elaborează în situația în care, în urma parcurgerii etapelor precedente, se ajunge la concluzia că auditul nu se poate sprijini pe controlul intern din întreprindere. În acest caz, volumul sondajelor este mai mare, întrucât se cuprind în sondaj atât soldurile, cât și rulajele conturilor. Aceste sondaje stabilesc, în funcție de punctele slabe, și riscurile de eroare depistate cu ocazia cunoașterii caracteristicilor proprii ale întreprinderii și cu ocazia evaluării controlului intern.

Programul de control al conturilor se întocmește, de regulă, separat de planul de audit și foaia de sinteză a aprecierii controlului intern, fiind o continuare a acestora:

a) Lista controalelor de efectuat, ordonată pe posturi ale bilanțului.

Această listă trebuie să fie suficient de detaliată pentru a se evita omisiunile și pentru a se putea stabili cu ușurință documentele și informațiile ce urmează a se solicita de la întreprindere;

b) Întinderea eșantionului care se stabilește în funcție de pragul de semnificație și de erorile posibile a se produce, care urmează a fi avute în vedere în această etapă a auditului. Sondajul se poate stabili în diferite variante ca, de exemplu, facturi cu o valoare mare, facturi pentru fiecare partener de afaceri important etc.

c) Indicarea datei la care urmează să se efectueze controlul. Precizarea datei are loc pe măsura derulării contractului. Prin aceasta se poate stabili cronologia lucrărilor de control și se poate determina răspunderea auditorului pentru operațiunile care au avut loc până la acea dată.

d) referință pentru foaia de lucru în care s-au consemnat constatările controlului. Foile de lucru sunt documente care se anexează la programele de control, în ele se înscriu operațiunile și documentele verificate prin sondaj. Pentru a putea fi mai ușor sistematizate constatările din foile de lucru sunt codificate printr-o referință care are corespondent în documentul de planificare.

e) Probleme întâlnite reprezintă o sinteză a rezultatelor controlului.

Aceasta servește și la supervizarea lucrărilor efectuate de către auditorul care a apelat la colaboratori.

Pe tot parcursul angajamentului său, auditorul urmărește obținerea documentelor probante care îi permit să dea certificarea asupra situațiilor financiare, utilizând diverse procedee și tehnici care privesc controlul asupra documentelor justificative și control de verosimilitate, observare fizică, examenul analitic.

1. Tehnici de colectare a elementelor probante

Pentru obținerea probelor de audit se utilizează mai multe proceduri redate în figura nr. 9:

Inspecția are ca obiectiv validarea înregistrărilor pe baza documentelor sau a capitalului fix ca activ imobilizat. Această procedură are grade de credibilitate variate, funcție de natura, sursa lor și de funcționarea controlului în timpul prelucrării datelor.

Probele de audit cu caracter documentar care furnizează grade diferite de credibilitate pentru auditor sunt cele:

• elaborate și păstrate de terțe părți;

• elaborate de terți și păstrate de întreprindere;

• elaborate și păstrate de către unitate.