Audit financiar

Unitatea de învățare 1. Definiția și rolul auditului financiar

Cuprins

1.1. Introducere ... 8

1.2. Competențe .. 8

1.3. Repere istorice privind evoluția auditului financiar . 8

1.4. Delimitări privind definirea activității de audit financiar .9

1.5. Rolul auditului financiar .12

1.6. Rezumat ..13

1.7. Test de evaluare a cunoștințelor ..14

1.1. Introducere

În deschiderea acestui curs, ne propunem să prezentăm o serie de

coordonate privind apariția și dezvoltarea auditului financiar și să definim

conceptul de audit. În egală măsură, se impune să cunoaștem rolul și importanța

auditului financiar și să reținem conexiunea dintre audit și contabilitate.

1.2. Competențele unității de învățare

După parcurgerea acestei unități de învățare, studenții vor fi capabili să

prezinte evoluția practicii de audit financiar și să definească auditul financiar și

auditul statutar. Mai mult, studenții vor reuși să descrie rolul și importanța

activității de audit financiar în contextul ultimelor reglementări specifice

contabilității și auditului financiar, adoptate în România.

Durata medie de parcurgere a primei unități de învățare este de 2 ore.

1.3. Repere istorice privind evoluția auditului financiar

Încă din antichitate, când s-au pus bazele contabilității în formă incipientă, s-a simțit

nevoia de identificare a fraudelor și de pedepsire a autorilor. Evoluția auditului financiar, de la

originea sa și până astăzi, a fost graduală, după cum urmează:

- până în secolul XVIII a existat o formă rudimentară a auditului financiar,

obiectivul său fiind prevenirea și descoperirea fraudelor și pedepsirea

autorilor. Auditul era solicitat de către regi, împărați, biserică și stat iar

auditorii erau preoți sau contabili, recunoscuți pentru calitățile lor morale;

- începând cu secolul XVIII, auditorii financiari au fost numiți din rândul celor mai buni contabili iar lucările de audit erau solicitate de către stat, acționari sau bănci, cu scopul de a identifica soluții optime pentru păstrarea integrității patrimoniale;

- în secolul XIX, auditori financiari erau profesioniștii recunoscuți, lucrările de audit fiind solicitate de către stat, bănci și acționari, având drept obiectiv: evitarea fraudelor și erorilor, confirmarea că se respectă regulile contabile, precum și prezentarea în raportul de audit a constatărilor auditorului. În prima parte a secolului XIX, în Marea Britanie, odată cu apariția primelor cabinete de audit financiar, controlorii sau revizorii au primit titulatura de auditori financiari. În acea perioadă, misiunea cabinetelor de audit consta, în principal, în administrarea bunurilor unei entități aflate în pragul falimentului.

- profesia de auditor financiar a dobândit valențe noi în anul 1933, când Bursa de la New York a impus companiilor importante să prezinte situațiile financiare certificate de către un contabil independent și să anexeze raportul de audit. Cu alte cuvinte, din acel moment, raportul de audit a devenit un element obligatoriu al situațiilor financiare pentru companiile cotate la Bursă. În secolul XX, dezvoltarea auditului a fost condiționată, în principal, de nevoia de a tempera conflictul de interese dintre producătorii de informație contabilă și utilizatori: investitori, parteneri de afaceri, instituții financiare, stat, salariați, public.

- astăzi, obiectivul principal al activității auditorilor este acela de a restabili încrederea rezonabilă între producătorii și utilizatorii informației contabile. Practic, auditorii contribuie la protejarea intereselor diferitelor categorii de beneficiari ai informației contabile în procesul adoptării deciziilor economice. Nu în ultimul rând, auditorii au un rol decisiv în protecția împotriva fraudelor naționale și internaționale.

1.4. Delimitări privind definirea activității de audit financiar

Etimologia cuvântului audit provine din latinescul audire, care înseamnă a asculta. Englezii au atribuit acestui concept semnificația de verificare, revizie contabilă.

În general, prin audit se înțelege examinarea profesională a unei informații, în vederea exprimării unei opinii responsabile și independente, prin raportare la un criteriu de calitate.

Conceptul de audit este larg utilizat, inițial având semnificația de audit financiar, care desemnează procedura de verificare a situațiilor financiare, a proceselor și tranzacțiilor unei entități economice.

Astăzi, conceptul de audit are și alte semnificații: audit operațional, cu obiectivul de a ameliora performanțele unei entități, audit de gestiune și alte tipuri de audit, în funcție de nevoile entităților: audit fiscal, audit de calitate, audit de mediu, etc.

În legislația europeană, este recunoscut un singur tip de audit - auditul statutar (auditul legal), prevăzut, de regulă, prin Legea companiilor și prin actele constitutive ale entităților economice.

În România, activitatea de audit financiar a fost definită abia în anul 1999, în conținutul OUG nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar, astfel: auditul financiar reprezintă activitatea de examinare, în vederea exprimării de către auditorii financiari, a unei opinii asupra situațiilor financiare, în conformitate cu standardele de audit, armonizate cu standardele internaționale de audit și adoptate de Camera Auditorilor Financiari.

Astăzi, prin Legea nr. 26/2010 pentru modificarea și completarea OUG nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar, definiția auditului financiar a fost reformulată, după cum urmează: auditul financiar reprezintă activitatea efectuată de către auditorii financiari în vederea exprimării unei opinii asupra situațiilor financiare sau a unor componente ale acestora, exercitarea altor misiuni de asigurare și servicii profesionale potrivit standardelor internaționale de audit și altor reglementări adoptate de Camera Auditorilor Financiari din România (CAFR). Auditul financiar cuprinde și auditul statutar, care se desfășoară potrivit legii.